Virgil Tǎnase : Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (44)

E-n miezul zilei dar scriu sub becul lămpii de birou, cu obloanele trase, frică fiindu-mi ca nu cumva, deschizându-le, lumina de-ntuneric de-afară s-o stingă şi pe cea electrică, din casă, ceea ce va să spună că la Paris a venit toamna. Să nu credeţi că atunci când, ieșind cam amețit din crâșmele de pe lângă Saint-Etienne-du-Mont, poetul Verlaine scria : « Les sanglots longs / Des violons / De l'automne / Blessent mon cœur / D'une langueur / Monotone », etc. el simboliza, transfigura sau alte asemenea procedee idealiste.

Nu, sărmanul, el era de-un realism aproape plat. Se zgribulea în palton şi descria c-o pană balzaciană atmosfera toamnei pariziene. Je ne doute pas que c’est par un de ces jours d’automne qu’Albert Camus a qualifié dans ses Carnets Paris d’« enflure informe et grise de la terre » où l’on marche « sur une fourrure humide et fauve » de frunze veștede și mucede care ți se lipesc de talpă. Plafonul de nori e-atât de jos încât ai senzaţia că-l poţi atinge cu mâna fără să-i poţi găuri cu degetul cimentul ca să-ţi ajungă măcar unghia la soare.

Le climat parisien, cet automne aussi long que les hivers sibériens, est propice à l’étude et au travail intellectuel, je le reconnais et les faits le confirment. Et c’est peut-être pour compenser le manque de soleil que les Parisiens réunissent depuis des siècles tant de trésors d’art qui vous communiquent cette lumière sans laquelle il nous est si difficile de vivre !

Ca să fiu sincer – şi concret totodată – trebuie să mărturisesc că la grisaille parisienne nu e total lipsită de avantaje. Cum aici nu există maidane şi pe stradă copiii nu sunt în siguranţă nici pe trotuar, ai mei au învăţat să se dea pe gheaţă pe parchetul de la Louvre. Mai târziu, la vârsta adolescenţei, când sufletul, surtout s’il y en a deux réunies en une seule, are nevoie de singurătate şi de lumina lunii şi cum aici parcurile se-nchid cu lacăt de cum se lasă seara, tinerii parizieni frecventează muzeele mai abitir decât la Bucureşti unde Herăstrăul oferă o libertate sentimentală şi de gândire pe care n-o are Luxembourgul unde statuile nu sunt mai falnice decât cele din parcurile noastre dar unde până şi straturile de flori stau aliniate de parcă ar ieşi de la cursul de geometrie al unui Descartes trecut prin şcoala de ofiţeri de la Saint Cyr.

Oh, mon Dieu, qu’il est difficile de trouver ici, à Paris, quelque chose de ressemblant au sublime désordre végétal des franges de feuilles de vigne accrochées aux fils électriques qui traversent la chaussée Kisselef ! C’est le summum de l’automne bucarestois, une infinie allée de rideaux en loques, de toutes les nuances du jaune, du rouge et du marron façon cuivre... Allez, je vous donne un tuyau quand même.

Treceţi aşa, ca din nebăgare de seamă pe Raymond Losserand, în arondismentul paişpe, şi, venind dinspre Montparnasse, înainte de-ajunge la cafeneaua « Le 7e art », cotigiţi la stânga pe strada Thermopyles, poate cea mai îmbucurătoare din Paris chiar pe vreme de toamnă, chiar pe vreme de ploaie, chiar pe vreme de criză. Plantele agăţătoare cu poale lungi, care trec strada de la un acoperiș la altul, urcă pe case până la etajele înalte – fără ca proprietarii să le stârpească pentru că strică zidăria ! Din multele jardiniere proptite sub fereștile cu obloane de lemn colorate se revarsă valuri de flori care coboară spre creștetul celor din glastrele înşirate cu zecile la piciorul zidurilor, fără ca primăria să le exoflisească pentru că stânjenesc pietonii care riscă să se-mpiedice şi, lovindu-se, să pună în pericol cu vânătaia lor echilibrul financiar al securităţii sociale. Etc., etc.

Oui, si vous êtes à Paris en automne, qui se prolonge par intermittences jusqu’en mars, et qu’il fait un temps de chien, si c’est le jour où les musées sont fermés, en place et lieu de la « Joconde » et du « Penseur » de Rodin, faites un tour rue de Thermopyles et vous n’aurez pas perdu votre temps.

Şi să nu uităm că dacă toamna la Paris e aşa cum e, la sfârşitul lui noembrie se-aduce-n crâşme le Beaujaulais nouveau. Şi uite-aşa ajungi să te-mpaci même avec l’automne parisien.