François Hollande şi "diplomaţia economicǎ"

Cum scrie agenţia Reuters, preşedintele francez s-a întors la Paris din aceastǎ vizitǎ fǎrǎ "mega-contracte", dar sperǎ sǎ recolteze mai tîrziu fructele unei poziţionǎri ca aliat privilegiat al Arabiei Saudite, mai ales în domeniul nuclear şi militar.

Toţi preşedinţii Franţei din ultimile douǎ decenii, indiferent de stilul lor şi de prioritǎţile politice afişate, au practicat ceea ce se numeşte "diplomaţia economicǎ". Este cazul şi cu François Hollande, chiar dacǎ la începutul mandatului sǎu s-a demarcat de "diplomaţia contractelor" practicatǎ de predecesorul sǎu Nicolas Sarkozy. La Ryad şeful statului francez a insistat asupra "excelenţei" industriale pe care o reprezintǎ intreprinderile franceze, interesate printre altele sǎ construiascǎ centrale nucleare şi trenuri de mare vitezǎ în Arabia Sauditǎ. Iar pe patronii din Arabia Sauditǎ i-a invitat sǎ investeascǎ în Franţa nu doar în sectorul de lux şi în cel imobiliar, ci şi în sectorul "productiv".

La Ryad preşedintele francez a abordat însǎ şi alte subiecte, mai precis cele ţinînd de crizele regionale: Siria, Liban, Egipt, Iran… Incǎ o dovadǎ cǎ Franţa înţelege sǎ joace un rol important în zona Golfului şi a Orientului Mijlociu. Cotidianul Le Figaro noteazǎ cǎ François Hollande şi-a început anul diplomatic 2013 cu o vizitǎ în Emiratele Arabe Unite, şi îl încheie cu una în Arabia Sauditǎ, ceea ce are o încǎrcǎturǎ simbolicǎ. Franţa încearcǎ sǎ-şi facǎ auzit glasul în regiune şi într-un moment cînd Statele Unite par sǎ abandoneze acest teren, mai precis cel al Orientului Mijlociu, devenit aproape prea complicat pentru tipul de pragmatism american.

François Hollande şi-a forjat deja o staturǎ de lider internaţional capabil sǎ ia decizii rapide şi sǎ le punǎ în practicǎ. El este cel care a evitat un veritabil dezastru în Mali, intervenind cu energie la începutul acestui an pentru a opri înaintarea rebelilor spre capitala malianǎ. In prezent, însǎ, forţele franceze desfǎşurate în Republica centrafricanǎ par confruntate cu o situaţie mai complicatǎ. Intre cumunitǎţile creştine şi animiste, pe de o parte, şi cele musulmane, pe de altǎ parte, tensiunile sunt extrem de puternice, iar instigatorii la violenţǎ par sǎ cîştige mai mult teren decît cei care lanseazǎ apeluri la reconciliere naţionalǎ. Vrînd, nevrînd, Franţa a jucat anul acesta rolul de jandarm al Africii, în aşteptarea unei mobilizǎri mai serioase din partea africanilor pentru a-şi crea o veritabilǎ forţǎ de intervenţie rapidǎ.

Africǎ rǎmîne, în multe privinţe, un continent bolnav, afectat de crize, violenţǎ, tensiuni inter-etnice, integrism, destrǎmarea unor structuri statale, foamete şi sǎrǎcie. Noi tensiuni sunt semnalate în Republica Democraticǎ Congo, ca sǎ nu mai vorbim de focarul unui rǎzboi civil în Sudanul de Sud sau de numeroasele grupuri care provoacǎ haosul în zona Sahelului sau în Somalia.

Franţa încearcǎ de altfel sǎ-şi mobilizeze partenerii europeni pentru a fi mai sensibili la problemele Africii, dat fiind cǎ toate aceste crize de pe continentul negru îşi trimit într-un fel sau altul unda de şoc şi în Europa.