Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Pentru America latinǎ, reconcilierea americano-cubanezǎ echivaleazǎ cu cǎderea zidului de la Berlin.

2013-12-15t090931z_1969761295_gm1e9ca1kds01_rtrmadp_3_mandela-mourning_0.jpg

Barack Obama si Raul Castro la funeraliile lui Nelson Mandela, credit foto: rfi.fr

Intreaga lume a salutat cu entuziasm ştirea cǎ Statele Unite şi Cuba decid sǎ-şi reia relaţiile diplomatice şi sǎ punǎ capǎt unor tensiuni care dureazǎ din 1962. Mediile de informare îl omagiazǎ şi pe papa Francisc care a avut un rol esenţial în lansarea negocierilor dintre americani şi cubanezi. Cel mai mult însǎ se bucurǎ populaţia cubanezǎ în urma acestei "apropieri istorice" între gigantul american şi Cuba insularǎ aflatǎ la doar 150 de kilometri de ţǎrmurile Statelor Unite.

Pentru Barack Obama, care a înregistrat multiple eşecuri diplomatice de cînd a devenit preşedinte al Americii, s-ar putea ca aceastǎ nouǎ paginǎ deschisǎ în relaţiile cu Cuba sǎ-i asigure posteritatea. Deja, el va rǎmîne în istorie ca fiind primul preşedinte al Americii, din 1962 încoace, care recunoaşte deschis eşecul politicii americane faţǎ de Cuba. Iar dacǎ se va duce şi în vizitǎ la Havana, dupǎ cum a dat de înţeles, atunci chiar cǎ se va putea lǎuda cu un succes mediatic planetar.

Adevǎratul erou al acestei noi pagini de istorie în relaţiile americano-cubaneze este însǎ actualul pontif. Argentinian de origine, Papa Francisc a gǎsit, poate cu mai multǎ uşurinţǎ şi abilitate decît predecesorii sǎi, porţi deschide pe continentul american pentru a pune capǎt unui capitol întîrziat al rǎzboiului rece. El este omul care le-a scris mesaje personale atît lui Barack Obama cît şi lui Raul Castro, iar o parte dintre discuţiile secrete dintre americani şi cubanezi au fost gǎzduite de Vatican (iar o altǎ parte de Canada). Vaticanul este de fapt implicat din martie 2012 în acest demers, cînd un grup de parlamentari americani a cerut sprijinul diplomaţiei pontificale. Papa Francisc a continuat de fapt, cu şi mai multǎ tenacitate, un demers început de predecesorul sǎu Benedict al XVI-lea. De reţinut cǎ Benedict al XVI-lea a vizitat Cuba în 2012, şi meritǎ semnalatǎ şi vizita papei Ioan Paul al II-lea la Havana în 1998.

Poate mai mult decît diplomaţia americanǎ, cea a Vaticanului cîştigǎ în greutate în acest context. Tǎcutǎ, discretǎ, tenace, mai puţin orgolioasǎ, pragmaticǎ şi acţionînd în numele unor principii din care nu lipseşte noţiunea de umanism, diplomaţia Sfîntului Scaun este vizibilǎ în prezent pe scena mondialǎ, adicǎ acolo unde marile puteri sunt uneori în defensivǎ.

Faţǎ de polonezul Ioan Paul al II-lea, care a fǎcut din Vatican un actor activ al jocului diplomatic mondial, argentinianul Francisc are un stil diferit, poate mai puţin spectaculos dar inspirat şi eficient. Sǎ ne amintim doar recenta vizitǎ la Sfîntului Pǎrinte la Consiliul Europei de la Strasburg unde le-a amintit de fapt deputaţilor şi responsabililor de toate naţionalitǎţile cǎ Europa are o identitate şi cǎ sufletul construcţiei europene nu poate în nici un caz sǎ aibǎ ca sediul Banca Centralǎ Europeanǎ… Altfel spus cǎ nu banii, comerţul şi afacerile dau sens Europei ci valorile umaniste, tolanţa şi generozitatea.

Acestea fiind zise, se cuvine sǎ fim prudenţi şi în faţa euforiei generale suscitatǎ de anunţul reluǎrii relaţiilor dintre Cuba şi Statele Unite. Editorialistul cotidianului Le Figaro se aratǎ chiar contrariat şi spune: ia te uitǎ, americanii se împacǎ cu regimul comunist cubanez devenit de multǎ vreme inofensiv dar continuǎ sǎ-şi înrǎutǎţeascǎ relaţiile cu ruşii care sunt un veritabil pericol, în caz de agravare a situaţiei, pentru Europa.

Si tot aşa, pe fond de euforie, mediile de informate tind sǎ uite un detaliu: şi anume cǎ ridicarea concretǎ a embargoului economic decretat împotriva Cubei depinde de Congresul american pe care Obama nu-l controleazǎ. Chiar dacǎ cubanezii sunt nerǎbdǎtori şi sperǎ într-o viaţǎ mai bunǎ odatǎ cu înseninarea relaţiilor dintre ţara lor şi Statele Unite, efectele concrete s-ar putea sǎ se lase aşteptate încǎ o bunǎ bucatǎ de vreme.

Sǎ mai reţiem însǎ, în tot acest context, aceastǎ frazǎ pronunţatǎ de preşedintele uruguayan José Mujica: pentru America latinǎ, reconcilierea americano-cubanezǎ echivaleazǎ cu cǎderea zidului de la Berlin.