Comuniştii francezi scandalizaţi de compararea lor cu extrema dreaptǎ

Fraza pronunţatǎ de François Hollande este, la prima vedere, una total banalǎ, de simplǎ observaţie cu caracter istoric. In cursul unei emisiuni televizate de duminicǎ 19 aprilie, pe Canal+, François Hollande a afirmat cǎ doamna Marine Le Pen, lidera Frontului Naţional, foloseşte expresii care pot fi regǎsite în tractele Partidului Comunist Francez din anii 70.

Mai mulţi lideri ai stîngii au reacţionat cu o violenţǎ neaşteptatǎ în urma acestui exerciţiu comparativ asumat de preşedinte. "Sunt scandalizat, este o frazǎ lamentabilǎ" a declarat numǎrul unu al Partidului comunist, Pierre Laurrent. Iar Jean-Luc Mélenchon, co-fondator al Partidului de stînga, reprezentant deci al stîngii radicale, a fost şi mai violent denunţînd "totala josnicie" a acestei comparaţii, "nedemnǎ de un preşedinte care s-a bucurat de votul comuniştilor".

Mai puţin pasionali, comentarorii din presa francezǎ pun totuşi în evidenţǎ acest lucru, şi anume cǎ extrema dreaptǎ francezǎ şi Partidul Comunist Francez se întîlnesc perfect pe terenul mai multor idei, pe care uneori le exprimǎ în aceiaşi termeni. Ambele partide privesc cu suspiciune spre construcţia europenaǎ, ambele şi-ar dori renunţarea la moneda unicǎ euro, ambele ar dori închiderea frontierelor. Chiar şi în materie de imigraţie, extremele politice au avut, uneori, aceeaşi viziune.

Intr-un articol publicat de cotidianul Le Figaro este citat, de exemplu, un apel lansat în 1981 de liderul de atunci al comuniştilor francezi, Georges Marchais, care cerea "stoparea imigraţiei oficiale şi clandestine".

Nu este pentru prima datǎ însǎ cînd socialistul François Hollande îi iritǎ pe comunişti. In cursul campaniei electorale din 2012 în vederea prezidenţialelor, candidatul Franços Hollande declara într-un interviu publicat în cotidianul britanic The Guardian cǎ în Franţa "nu mai existǎ comunişti, sau în orice caz nu prea mulţi". Si la acea orǎ Partidul  Comunist Francez a reacţionat cu iritare.

Paradoxul face cǎ vocea comuniştilor în Franţa, pe teren politic, este practic absentǎ. A fost nevoie, iatǎ, de o frazǎ cu potenţial exploziv spusǎ de preşedinte ca sǎ-i scoatǎ din tǎcere. Declinul acestui partid rǎmîne unul dintre cele mai spectaculoase fenomene politice în Franţa, dacǎ ţinem cont cǎ dupǎ rǎzboi el reprezenta prima forţǎ în peisajul politic, şi cǎ multǎ vreme a deţinut "puterea intelectualǎ". Sigur, un partid în declin nu trebuie umilit, cum afirmǎ un colaborator al lui François Hollande. In definitiv socialiştii şi comuniştii au parcurs împreunǎ un drum destul de lung. Dar adevǎrul rǎmîne acesta: printr-un ciudat magnetism, în istoria democraţiilor europene, extremele politice converg.