Rechizitoriu aspru al unui intelectual francez contra « Franţei lui Charlie Hebdo »

« Cine e Charlie ? » este un adevărat rechizitoriu, o carte care va rămâne în anale şi care va marca profund o societate întreagă. Pentru autorul eseului, Emmanuel Todd, majoritatea celor 4 milioane de francezi care în ianuarie au ieşit pe străzile Parisului ca să defileze pentru libertatea de expresie, au făcut-o în realitate din « egoism » şi « xenofobie contra islamului ». De aceea pentru Todd ziua de 11 ianuarie a fost « o impostură », « un moment de isterie colectivă », « un fulger totalitar ».. Ca să-şi justifice atacul contra celor care au defilat în acea zi dar şi contra puterii socialiste care s-a folosit de acele evenimente, demograful şi geograful se bazează ca de obicei pe o serie de hărţi şi date ştiinţifice. Analizând cu atenţie rezulatele, el ajunge la concluzia că « în cortegiul parizian erau suprareprezentate cadrele şi profesiile intelectuale superioare. In schimb muncitorii, Franţa populară şi tinerii din periferie – musulmani sau nu – nu s-au simţit deloc Charlie în acea zi ».

O altă informatie, esenţială în opinia lui Todd, este că « în provincie s-au mobilizat mai mult locuitorii fostelor zone rurale în care predomina catolicismul. Cu alte cuvinte, au ieşit în stradă pe de o parte minoritatea cea mai elevată, cea mai cultivată şi educată a Franţei şi apoi oamenii din regiunile care în trecut au fost cele mai puţin republicane, cele mai puţin revoluţionare. Ca să iasă să manifesteze în favoarea laicităţii tocmai aceşti oameni e nevoie de o doză de impostură », crede aşadar eseistul.

« Să reuneşti 4 milioane de oameni pe străzi ca să revendici faptul că a caricatura religia celorlalţi e un drept absolut – ba chiar o datorie ! – şi când acei ceilalţi sunt tocmai oamenii cei mai slabi şi mai discriminaţi din societate, atunci îţi poţi imagina că eşti în cea mai formidabilă ţară din lume. Dar nu e cazul. Pentru prima dată în viaţa mea nu am fost mândru că sunt francez » afirmă Emmanuel Todd.

Ca să-şi mai justifice încă o dată raţionamentul şi afirmaţiile, autorul şi-a subintitulat această ultimă carte « Sociologia unei crize religioase ». El afirmà în esenţă că « logica de anxietate în care se află societatea franceză vizavi de islam se datorează unui singur lucru : clasa mijlocie francezà nu mai crede în nimic, e într-un vid metafizic abisal, într-o criză religioasă şi nimic nu a înlocuit religia care s-a eclipsat. Din acest motiv s-a ajuns deci la un joc pervers cu musulmanii pentru a găsi un ţap ispăşitor. Când religia dispare, apar probleme de substituţie şi fenomene violente ».

In fine, într-un virulent atac la adresa politicii economice duse de Franţa de decenii la rând încoace – dar Todd pare ce mai înfuriat pe actualii socialişti – autorul afirmă că pericolul mare este « creşterea antisemistimului în periferiile oraşelor. Ori la originea acestui sentiment se află politica economică ce i-a fraglizat pe tinerii musulmani ». Intr-un apel destul de ambiguu şi făcând comparaţii provocatoare, Emmanuel Todd îşi termină pledoaria afirmând că « musulmanii din Franţa trebuie să fie lăsaţi în pace. Să nu li se facă ce li s-a făcut evreilor în anii ’30 când toţi au fost puşi laolaltà în aceaşi categorie semantică indiferent de gradul lor de integrare. Ideea că islamul este ceva periculos pentru evrei e o idee inacceptabilă. Să nu uităm că nu există decât un continent pe care evreii au fost masacraţi în masă şi acela este Europa » constată Todd într-un interviu acordat revistei L’Obs. Pentru eseist « e urgent să terminăm cu această nouă religie dementă care este laicismul radical, care ea e adevăratul pericol ».

Cum au reacţionat ceilalţi intelectuali francezi, ce comentarii a provocat cartea

Principalii interesaţi, adică jurnaliştii şi caricaturiştii de la Charlie Hebdo, au « demolat » argumentele lui Emmanuel Todd dar pe un ton adesea ironic. Dubla pagină consacrată în numărul de miercuri al revistei acestui pamflet este dealtfel « ornamentată » cu numeroase caricaturi, nici pe departe favorabile autorului acestei cărţi. Cotidianul de stânga Libération a consacrat şi el pagini întregi lucrării sociologului şi chiar şi un editorial în care califica lucrarea acestuia drept « o blasfemie contra lui 11 ianuarie ». Alain Finklekraut, descris de Todd drept « neoreacţionar », îi răspunde şi el autorului afirmând că ultima sa carte e plină de « calomnii şi insulte aruncate în figura victimelor atentatelor din ianuarie ». In fine, colegi geografi ai lui Todd citaţi de agenţiile de presă sunt de părere că acesta « a pierdut contactul cu realitatea de astăzi şi regretă prea mult că societatea franceză a virat la dreapta abandonând o stângă desuetă în care doar el mai crede ».In fine premierul Franţei Manuel Valls publică în ediţia de vineri a cotidianului Le Monde o tribună lungă în care denunţă la rândul său « imposturile » intelectualului de stânga. In opinia primului ministru, « ce este însă cel mai îngrijorător este că tezele lui Emmanuel Todd alimentează cinismul ambiant, un fel de depresie nervoasă alimentată la rândul ei de anumiţi intelectuali ».