Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Rechizitoriu aspru al unui intelectual francez contra « Franţei lui Charlie Hebdo »

Patru luni după atentatele islamiste de la Paris care au făcut 17 morţi la sediul revistei satirice Charlie Hebdo şi la un magazin cuşer, un intelectual francez, catalogat de stânga, declanşează o enormă dar previzibilă polemică. Emmanuel Todd, geograf, istoric, sociolog şi eseist publică o carte intitulată « Cine e Charlie ? » (editura Seuil) în care pune la îndoială sentimentele celor 4 milioane de francezi care au ieşit pe stradă pe 11 ianuarie ca să manifesteze pentru libertatea de expresie.

« Cine e Charlie ? » este un adevărat rechizitoriu, o carte care va rămâne în anale şi care va marca profund o societate întreagă. Pentru autorul eseului, Emmanuel Todd, majoritatea celor 4 milioane de francezi care în ianuarie au ieşit pe străzile Parisului ca să defileze pentru libertatea de expresie, au făcut-o în realitate din « egoism » şi « xenofobie contra islamului ». De aceea pentru Todd ziua de 11 ianuarie a fost « o impostură », « un moment de isterie colectivă », « un fulger totalitar ».. Ca să-şi justifice atacul contra celor care au defilat în acea zi dar şi contra puterii socialiste care s-a folosit de acele evenimente, demograful şi geograful se bazează ca de obicei pe o serie de hărţi şi date ştiinţifice. Analizând cu atenţie rezulatele, el ajunge la concluzia că « în cortegiul parizian erau suprareprezentate cadrele şi profesiile intelectuale superioare. In schimb muncitorii, Franţa populară şi tinerii din periferie – musulmani sau nu – nu s-au simţit deloc Charlie în acea zi ».

O altă informatie, esenţială în opinia lui Todd, este că « în provincie s-au mobilizat mai mult locuitorii fostelor zone rurale în care predomina catolicismul. Cu alte cuvinte, au ieşit în stradă pe de o parte minoritatea cea mai elevată, cea mai cultivată şi educată a Franţei şi apoi oamenii din regiunile care în trecut au fost cele mai puţin republicane, cele mai puţin revoluţionare. Ca să iasă să manifesteze în favoarea laicităţii tocmai aceşti oameni e nevoie de o doză de impostură », crede aşadar eseistul.

« Să reuneşti 4 milioane de oameni pe străzi ca să revendici faptul că a caricatura religia celorlalţi e un drept absolut – ba chiar o datorie ! – şi când acei ceilalţi sunt tocmai oamenii cei mai slabi şi mai discriminaţi din societate, atunci îţi poţi imagina că eşti în cea mai formidabilă ţară din lume. Dar nu e cazul. Pentru prima dată în viaţa mea nu am fost mândru că sunt francez » afirmă Emmanuel Todd.

Ca să-şi mai justifice încă o dată raţionamentul şi afirmaţiile, autorul şi-a subintitulat această ultimă carte « Sociologia unei crize religioase ». El afirmà în esenţă că « logica de anxietate în care se află societatea franceză vizavi de islam se datorează unui singur lucru : clasa mijlocie francezà nu mai crede în nimic, e într-un vid metafizic abisal, într-o criză religioasă şi nimic nu a înlocuit religia care s-a eclipsat. Din acest motiv s-a ajuns deci la un joc pervers cu musulmanii pentru a găsi un ţap ispăşitor. Când religia dispare, apar probleme de substituţie şi fenomene violente ».

In fine, într-un virulent atac la adresa politicii economice duse de Franţa de decenii la rând încoace – dar Todd pare ce mai înfuriat pe actualii socialişti – autorul afirmă că pericolul mare este « creşterea antisemistimului în periferiile oraşelor. Ori la originea acestui sentiment se află politica economică ce i-a fraglizat pe tinerii musulmani ». Intr-un apel destul de ambiguu şi făcând comparaţii provocatoare, Emmanuel Todd îşi termină pledoaria afirmând că « musulmanii din Franţa trebuie să fie lăsaţi în pace. Să nu li se facă ce li s-a făcut evreilor în anii ’30 când toţi au fost puşi laolaltà în aceaşi categorie semantică indiferent de gradul lor de integrare. Ideea că islamul este ceva periculos pentru evrei e o idee inacceptabilă. Să nu uităm că nu există decât un continent pe care evreii au fost masacraţi în masă şi acela este Europa » constată Todd într-un interviu acordat revistei L’Obs. Pentru eseist « e urgent să terminăm cu această nouă religie dementă care este laicismul radical, care ea e adevăratul pericol ».

Cum au reacţionat ceilalţi intelectuali francezi, ce comentarii a provocat cartea

Principalii interesaţi, adică jurnaliştii şi caricaturiştii de la Charlie Hebdo, au « demolat » argumentele lui Emmanuel Todd dar pe un ton adesea ironic. Dubla pagină consacrată în numărul de miercuri al revistei acestui pamflet este dealtfel « ornamentată » cu numeroase caricaturi, nici pe departe favorabile autorului acestei cărţi. Cotidianul de stânga Libération a consacrat şi el pagini întregi lucrării sociologului şi chiar şi un editorial în care califica lucrarea acestuia drept « o blasfemie contra lui 11 ianuarie ». Alain Finklekraut, descris de Todd drept « neoreacţionar », îi răspunde şi el autorului afirmând că ultima sa carte e plină de « calomnii şi insulte aruncate în figura victimelor atentatelor din ianuarie ». In fine, colegi geografi ai lui Todd citaţi de agenţiile de presă sunt de părere că acesta « a pierdut contactul cu realitatea de astăzi şi regretă prea mult că societatea franceză a virat la dreapta abandonând o stângă desuetă în care doar el mai crede ».In fine premierul Franţei Manuel Valls publică în ediţia de vineri a cotidianului Le Monde o tribună lungă în care denunţă la rândul său « imposturile » intelectualului de stânga. In opinia primului ministru, « ce este însă cel mai îngrijorător este că tezele lui Emmanuel Todd alimentează cinismul ambiant, un fel de depresie nervoasă alimentată la rândul ei de anumiţi intelectuali ».

 
Rechizitoriu aspru al unui intelectual francez contra « Franţei lui Charlie Hebdo »