Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cuba şi Haiti: ţǎri sinistrate din punct de vedere istoric, vizitate de François Hollande

1118484_a-cuba-la-rencontre-historique-entre-hollande-et-fidel-castro-web-tete-02163080027.jpg

François Hollande si Fidel Castro
Image source: 
credit foto: lesechos.fr

Preşedintele francez François Hollande îşi încheie, cu o vizitǎ în Haiti, un turneu de cinci zile în regiunea Caraibelor. Din punct de vedere diplomatic, momentul cel mai important al acestui periplu a fost escala la Havana, iar din punct de vedere mediatic întîlnirea sa cu Fidel Castro rǎmîne antologicǎ. Dincolo de aceste aspecte, nu trebuie uitat însǎ cǎ şeful statului francez a vizitat de fapt douǎ ţǎri sinistrate din punct de vedere istoric, Cuba şi Haiti.

Pentru cei doritori sǎ afle eventual veşti despre dictatorul cubanez Fidel Castro, în vîrstǎ de 88 de ani, putem spune, de aici de la Paris, cǎ omul este încǎ în plinǎ formǎ. Cel puţin aşa apare el într-o fotografie publicatǎ pe prima paginǎ a cotidianului Le Monde: îl vedem concentrat, serios, cu un braţ în aer, deci în plinǎ gesticulaţie, explicînd-i ceva lui François Hollande. Preşedintele francez îl ascultǎ cu un zîmbet politicos pe faţǎ, înţelegǎtor şi amabil. Sigur, nimeni nu-i poate reproşa lui François Hollande cǎ a vrut sǎ-l vadǎ pe Fidel Castro. "Am avut în faţa mea, a declarat mai tîrziu pentru presǎ şeful statului francez, un om care a marcat istoria. Sigur, putem lansa o dezbatere în jurul rolului pe care l-a avut, precum şi legat de responsabilitǎţile sale. Dar venind la Havana am vrut sǎ-l întîlnesc pe Fidel Castro."

François Hollande nu şi-a ascuns niciodatǎ o anumitǎ fascinaţie pentru liderul revoluţiei cubaneze, şi de altfel o bunǎ parte a stîngii franceze a întreţinut un fel de cult prudent pentru dictatorul de la Havana. Pe de o parte, aceşti artişti şi intelectuali francezi au dorit sincer ca revoluţia cubanezǎ sǎ reuşeascǎ, tot aşa cum au sperat cǎ Algeria independentǎ va deveni o ţarǎ prosperǎ iar China lui Mao un model de democraţie directǎ, de un tip nou. Greu, greu au admis pînǎ la urmǎ intelectualii francezi cǎ doctrina comunistǎ nu funcţiona de fapt nicǎieri, nici în Europa de rǎsǎrit, nici în Asia, nici în Africa, nici în America latinǎ sau în Caraibe.

Sǎ revenim însǎ la semnificaţia acestei întîlniri, cea care avut loc între François Hollande şi Fidel Castro. Ea are de fapt o dimensiune… muzealǎ şi dovedeşte încǎ o datǎ cǎ justiţia, la nivel istoric, se produce în mod aleatoriu. Ca şi Stalin, ca şi Mao, ca şi alţi "tǎtuci", mari "cîrmaci" şi conducǎtori de destine comuniste, Fidel Castro va muri probabil în patul sǎu fǎrǎ sǎ dea nimǎnui socotealǎ de crimele comise. Ceea ce nu înseamnǎ cǎ ele sunt uitate. Cotidianul Le Figaro aminteşte într-un articol cǎ în Cuba au fost executaţi din ordinul lui Fidel Castro, pe durata unui jumǎtate de secol, între 15 000 şi 17 000 de prizonieri politici. Prin 1970 pe insulǎ se mai aflau în jur de 40 000 de deţinuţi politici, tortura era monedǎ curentǎ în închisori, iar în 1989 regimul recurgea încǎ la procese de tip stalinist pentru a-i executa pe unii generali care deranjau. Dincolo de figura lui de patriarh care are mereu ceva de spus, acesta este de fapt adevǎratul portret moral al lui Fidel Castro.  

Sǎ trecem acum la Haiti, o altǎ ţarǎ insularǎ din Caraibe, greu încercatǎ de istorie dar şi de catastrofele naturale întrucît pe data de 12 ianuarie 2010 un cutremur a provocat aici moartea a 230 000 de persoane. Franţa a semnat cu autoritǎţile de la Porte-au-Prince cîteva acorduri de cooperare pentru a sprijini eforturile de reconstrucţie în Haiti.

Dacǎ ar sǎ facem o paralelǎ între cele douǎ ţǎri, Cuba şi Haiti, am putea spune cǎ ambele au fost marcate de perioada teribilǎ a comerţului cu sclavi şi cǎ în ambele utopia revoluţionarǎ a luat forma eşecului şi a ororii. In Cuba, revoluţia lui Fidel Castro i-a privat pe cubanezi de libertate şi i-a adus într-o stare de mare mizerie. Haiti a trǎit însǎ o experienţǎ aproape şi mai cumplitǎ, pentru cǎ a fost prima ţarǎ în care sclavii s-au rǎsculat şi chiar au cucerit puterea, pentru ca apoi tot ei şi urmaşii lor sǎ intre într-o spiralǎ de dictaturi care de care mai groteşti şi mai sîngeroase.

Mai existǎ însǎ un element de comparaţie între cele douǎ ţǎri. Ambele dezastre au fost într-un fel accentuate de relaţiile cu o mare putere. Cuba a fost penalizatǎ de embargoul american în vigoare de 50 de ani. In cursul secolului al XIX-lea, însǎ, Haiti, fostǎ colonie francezǎ, a trebuit sǎ plǎteascǎ sume gigantice, la nivelul a 17 miliarde de euro în banii de azi, pentru a obţine de la puterea tutelarǎ, Franţa, recunoaşterea independenţei. America are deci o responsabilitate moralǎ în Cuba aşa cum Franţa are o responsabilitate moralǎ în Haiti. De notat cǎ în prezent haitienii fac campanie pentru a obţine cei 17 miliarde de euro înapoi. Greu de spus dacǎ Franţa va accepta sǎ plǎteascǎ însǎ în aceastǎ formǎ datoria sa moralǎ.