Marea sǎrbǎtoare a filmului începe la Cannes

Un festival care a devenit un mit

Sǎ spunem de la bun început cǎ imaginea Franţei strǎluceşte cu aceastǎ ocazie. Organizarea este impecabilǎ, fastul impresionant, ceremoniile spectaculoase. Cadrul rǎmîne şi el unul deosebit, cu vilele şi palatele din jurul oraşului Cannes unde au loc zeci şi zeci de dineuri şi cocktail-uri şi unde se nasc proiectele cinematografice pentru anii viitori. Coasta de Azur nu este o regiune ca oricare alta, este un mit, un spaţiu al memoriei culturale. In plus, Franţa îşi permite sǎ cultive o tradiţie a stimulǎrii noilor talente şi a promovǎrii outsider-ilor. Mulţi regizori s-au lansat pe plan mondial pentru cǎ au fost scoşi din anonimat fiind premiaţi la Cannes, este cazul şi cu cîţiva artişti ai celei de-a 7-a arte români.

Fǎrǎ sǎ fie în mod deschis anti-hollywoodian, Festivalul de la Cannes privilegiazǎ filmul de autor, filmul angajat social şi politic, curajul artistic. Din cînd în cînd în selecţia oficialǎ figureazǎ şi cîte o supraproducţie doldora de efecte speciale, dar în codul sǎu genetic Festivalul de la Cannes pǎstreazǎ o distanţǎ prudentǎ faţǎ de marea industrie de divertisment. Anul trecut marele premiu i-a revenit unui film turc fǎcut dupǎ Cehov… Greu de spus dacǎ o astfel de peliculǎ ar fi "rǎzbǎtut" într-un festival american…

O selecţie oficialǎ exigentǎ

In legǎturǎ cu selecţia oficialǎ de anul acesta: 19 filme sunt în competiţie pentru recompense supremǎ, "La Palme d’or", deşi toate premiile oferite la Cannes, cum ar fi pentru regie sau pentru scenariu sau pentru cei mai buni actori în rolurile principale sau secundare sunt importante.

Dintre cele 19 filme 5 sunt franceze. Trebuie sǎ vedem aici o politicǎ clarǎ a Festivalului de a privilegia industria cinematograficǎ francezǎ, singura în Europa, poate cu excepţia celei britanice, care mai rezistǎ Hollywood-ului. Trei filme sunt italiene, dintre care unul semnat de Nanni Moretti, care a obţinut deja La Palme d’or la Cannes pentru pelicula intitulatǎ "Camera fiului", în 2001.

De notat, pe ansamblu, cǎ dintre cele 19 filme multe sunt europene. Grecia, Ungaria şi Norvegia mai sunt reprezentate în selecţie. Trei filme sunt asiatice şi douǎ americane, printre care un lung metraj semnat de Gus Van Sant, care a primit deja recompensa supremǎ la Cannes în 2003 pentru "Elefantul".

In materie de supraproducţii, anul acesta selecţia oficialǎ conţine un "Mad Max" programat joia viitoare. Woody Allen este şi el prezent, aş spune cu inevitabilul sǎu film anual, şi mai semnalez un film realizat pentru prima datǎ de Natalie Portman.

Filmul de deschidere şi prezenţa româneascǎ

Si pentru cǎ vorbim de actriţe devenite regizoare, sǎ notǎm cǎ primul film prezentant în Festival aparţine franţuzoaicei Emmanuel Bercot. Ea are 47 de ani, cotidianul Le Figaro o numeşte "noua speranţǎ a filmului francez", iar pelicula sa intitulatǎ "La tête haute" (Cu fruntea sus) are un subiect social, este povestea unui delicvent minor iar acţiunea se desfǎşoarǎ la Dunkerque.

Si filmul românesc este bine reprezentat la Cannes, în cadrul selecţiei oficiale "Un certain regard". Douǎ lung-metraje, "Comoara" în regia lui Corneliu Porumboiu, care semneazǎ şi scenariul, precum şi cel mai recent film al lui Radu Muntean, "un etaj mai jos". Intr-un comunicat al Institutului Cultural Român de la Paris, care sprijinǎ venirea în Franţa la festival a mai multor artişti, se precizeazǎ chiar cǎ participarea filmelor româneşti la Cannes este anul acesta fǎrǎ precedent: 32 în total, în cadrul mai multor secţiuni, dintre care patru sunt selecţii oficiale.

Juriul cu preşedinţie bicefalǎ

Un cuvînt şi despre juriu: el este prezidat anul acesta nu de un artist ci de doi, doi artişti unul şi unul aş spune care sunt şi fraţi, douǎ celebritǎţi pe nume Joel şi Ethan Coen. Doi regizori americani atipici care datoreazǎ de altfel mult Festivalului de la Cannes unde s-au aflat în selecţia oficialǎ de 12 ori. In ultimii 20 de ani ei au fost nelipsiţi la Cannes şi au primit cinci recompense, dintre care ultima în 2013 pentru filmul "Inside Llewyn Davis". A fost vorba despre Marele Premiu al Juriului. In ce priveşte metoda pe care urmeazǎ sǎ o adopte pentru a conduce juriul, ei declarǎ urmǎtoarele în cotidianul Le Figaro: "Avem intenţia de a da ordine contradictorii. Apoi vom observa unde ne va duce acest lucru". Personal abia aştept sǎ vǎd cum vor tulbura apele la Cannes fraţii Coen cǎrora le-am vǎzut, cred, toate filmele şi care îmi plac mult întrucît satirizeazǎ fǎrǎ încetare aşa-zisul "vis american". Personajul principal în aproape toate filmele lor este "perdantul" şi nu "eroul victorios".

Engleza în ofensivǎ cinematograficǎ

Festivalul de la Cannes este o mare sǎrbǎtoare a celei de-a 7-a arte creatǎ de Franţa dar unde se aude din ce în ce mai des limba englezǎ. Si de altfel, aşa cum spun observatorii avizaţi, cel mai mult profitǎ de acest festival tot filmele vorbite în englezǎ şi care au în spatele lor o producţie anglo-saxonǎ precum şi un casting internaţional.

Astǎzi este într-adevǎr din ce în ce mai greu sǎ precizezi, pentru majoritatea filmelor, dacǎ este unul francez, italian sau norvegian. Francezii continuǎ sǎ ia drept criteriu naţionalitatea regizorului, dar pentru americani esenţialǎ este naţionalitatea producǎtorului. Dacǎ un film este fǎcut cu bani americani, atunci în mod automat el este considerat ca fiind american. In plus, tot mai mulţi regizori europeni viseazǎ de fapt la gigantica piaţǎ americanǎ care nu digerǎ decît filme vorbite în englezǎ. Castingurile sunt deseori internaţionale şi în mod automat limba filmului este engleza.

Sǎ-i dǎm cuvîntul, tot în englezǎ, lui Thierry Frémaux, delegatul general al Festivalului de la Cannes şi director al Institutului "Lumière" de la Lyon. "Selecţia este compusǎ din filmele pe care noi le considerǎm ca fiind cele mai bune. Nu oferim nici un avantaj unor prieteni. Sunt şi multe filme franceze în competiţie pentru cǎ Franţa produce multe filme". Cam aceasta este ideea lui Thierry Frémaux.

Iatǎ, pentru a încheia acest dosar, şi o declaraţie a responsabilului financiar al festivalului, Christian Delom. "Festivalul de la Cannes aduce, dupǎ cum am calculat împreunǎ cu partenrii noştri, 72 de milioane de euro" spune deci Christian Delom. Avem de-a face deci cu o veritabilǎ uzinǎ care îşi scoate investiţiile, şi din care imaginea Franţei cîştigǎ de fapt cel mai mult.