Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


România reprezentată cu brio la Salonul de carte de la Torino

torino-fiera_libro_2006-dscf6977.jpg

Salonul de carte de la Torino
Image source: 
Credi foto: en.wikipedia.org

La Torino s-a încheiat duminică 17 mai o nouǎ ediţie a Salonului de carte la care România a fost prezentă cu numeroşi scriitori şi mai ales cu numeroase titluri traduse în italiană. Salonul de carte de la Torino este cel mai important din Italia iar în urmă cu trei ani literatura română a avut statutul de invitat de onoare în cadrul acestei manifestări.

Salonul de carte de la Torino se desfăşoară într-un spaţiu special, în care se află de fapt condensată memoria socială şi industrială a oraşului: este vorba de fostele uzine ale firmei Fiat, între timp transformate într-un vast centru comercial şi expoziţional. Pentru locuitorii oraşului Torino acest loc are o rezonanţă specială, el aminteşte că prosperitatea şi gloria industrială a acestei mari aglomeraţii urbane din nordul Italiei au emenat din reuşita internă şi internaţională a maşinilor Fiat.

Personal am rămas impresionat, sîmbătă 16 mai, să văd cum mii de oameni ieşeau din staţia de metrou Lingotto, care este şi cap de linie, pentru a participa la marea sărbătoare a cărţii din oraşul lor. Aspectul încă industrial al clădirilor care au găzduit liniile de montaj conferă parcă o încărcătură şi mai puternică evenimentului cultural. In vasta curte a acestui complex, unde altă dată răsunau paşii miilor de muncitori care veneau dimineaţa să lucreze la uzinele Fiat, în zilele Salonului de carte răsunau paşii miilor de iubitori de carte. Acest lucru aminteşte şi faptul că Torino a fost un centru editorial important, altfel spus un oraş cu multe edituri care au difuzat carte în întreaga Italie.

România participă de nouă ani la această manifestare şi sentimentul meu a fost că gradul de vizibilitate al literaturii române creşte la Torino. Mi-a dat mai multe explicaţii în acest sens un om pasionat, Mihai Stan, de la Institutul cultural român de la Venţia, implicat în miezul organizării standului românesc la acest Salon al cărţii.

Interviu Mihai Stan:



România se află, de cîţiva ani buni, într-o veritabilă ofensivă literară pe continentul european şi chiar şi înafara sa. S-a  observat acest lucru în ultimii anii la numeroase tîrguri de carte: cel de la Paris, bineînţeles, dar şi la Frankfurt, la Leipzig, la Sofia, la Budapesta, la Beirut, la Istanbul sau acum la Torino. Un imens şantier de traduceri a fost lansat la Bucureşti cu bani publici, ceea ce este unica strategie pentru a impune valorile literaturii române într-un context de competiţie acerbă.

Uneori, ca să recurg la o metaforă, am impresia că literatura română este un fel de pachebot fără motor tras din greu spre larg de sute de mici ambarcaţiuni în care vîslesc cu sîrg o armată de traducători. Aceşti oameni pasionaţi, care iubesc literatura română şi România, au făcut deja enorm pentru imaginea culturii române în străinătate. In Franţa, în Germania, în Italia, în Ungaria, în Bulgaria, în Polonia, în Suedia precum şi în alte numeorase ţări, efortul lor este vizibil. Cărţile există, autorii români sunt traduşi, mai rămîne un singur lucru de obţinut: întîlnirea lor cu marele public. De aceea spun că pentru moment pachebotul numit Literatura română în străinătate nu are încă motor, el se va aprinde doar în momentul întîlnirii cu mare public, aşa cum s-a întîmplat cu filmul românesc. Această întîlnire are toate şansele să se producă într-o zi, mai rămîne ca România să-şi menţină o strategie coerentă în acest sens, să continue efortul de promovare şi mai ales de captare a interesului pentru cultura ei.

Stimularea gustului pentru citit, a lecturii, mai ales printre tineri, ar trebui însă declarată  urgenţă naţională în România. Acest lucru ar alimenta şi sectorul editorial şi ar facilita şi multiplicarea evenimentelor literare pe teritoriul românesc. Dacă străinii vor veni cît mai mulţi şi cît mai des în pelerinaj literar în România, vizibilitatea literaturii române nu ar avea decît de cîştigat în străinătate.

Am stat de vorbă la Torino cu unul dintre pasionaţii traducători de cărţi româneşti în Italia, profesorul Bruno Mazzoni, de la Universitatea din Pisa. Perfect cunoscător al peisajului literar românesc, el este şi cel care a tradus în ultimii ani proza lui Mircea Cărtărescu în italiană.       

Interviu Bruno Mazzoni: