Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Efort al comunitǎţii internaţionale pentru ca în Libia sǎ nu se repete scenariul sirian

Continuǎ pe plan internaţional eforturile pentru gǎsirea unei soluţii la criza din Libia, ţarǎ în care îşi disputǎ autoritatea douǎ guverne şi douǎ parlamente rivale. Reprezentanţi ai celor douǎ facţinui sunt aşteptaţi astǎzi la Berlin pentru discuţii cu liderii internaţionali. Cel mai grav lucru care i s-ar putea întîmpla Libiei este un scenariu de tip sirian, de unde presiunile exercitate de comunitatea internaţionalǎ pentru urgentarea reconcilierii naţionale în Libia. Concomitent, rebelii sirieni şi-au dat o întîlnire în Egipt, dar pentru Siria o eventualǎ reconciliere pare sǎ fi devenit o misiune imposibilǎ.

Liderii grupului G7, reuniţi duminicǎ şi luni în Germania, au cerut celor douǎ tabere care se înfruntǎ în Libia sǎ-şi asume decizii politice curajoase pentru a pune capǎt crizei. Cele douǎ delegaţii libiene au avut luni 8 iunie o rundǎ de convorbiri în Maroc, sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite care încearcǎ de trei luni sǎ obţinǎ un compromis şi crearea unui guvern de uniune naţionalǎ în Libia.

Discuţiilde de la Berlin au fost organizate cu înalţi reprezentanţi ai diplomaţiei veniţi la reuniunea G7. Ambiţia mediatorilor este ca facţiunile rivale din Libia sǎ semneze o înţelegere pînǎ pe data de 17 iunie cînd începe Ramadanul. 

Urgenţa este însǎ dictatǎ şi de faptul cǎ Organizaţia statul islamic, profitînd de haosul din Libia, îşi extinde influenţa în aceastǎ ţarǎ şi ia sub control încetul cu încetul unele localitǎţi şi regiuni. Implantarea jihadiştilor în Libia a început anul trecut. In cursul acestul an Organizaţia statul Islamic a luat sub control aproape întregul oraş Sirte unde s-a nǎscut fostul dictator Muammar Gaddafi.

Emisarul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Libia, Bernardino Leon, affirmǎ cǎ delegaţiile libiene sunt pe drumul cel bun în vederea unui conens. El vorbeşte chiar de un triplu consens: în cadrul societǎţii libiene, între participanţii la dialog şi în sînul comunitǎţii internaţionale.

O şansǎ pentru gǎsirea unei soluţii în Libia este într-adevǎr şi faptul cǎ în aceastǎ ţarǎ nu s-au polarizat rivalitǎţi internaţionale precum în Siria. In cazul sirian, protecţia de care a beneficiat Bachar al-Assad, din partea Rusiei şi a Iranului, a asigurat pînǎ acum supravieţuirea acestui regim.

In prezent, însǎ, Bachar al-Assad se vede din ce în ce mai fragilizat, iar pe teren trupele sale sunt în defensivǎ. Potrivit celor mai recente ştiri, regimul a pierdut una dintre ultimile sale mari baze militare care pe care le mai avea, în provincia Deraa. Potrivit experţilor, atacul rebelilor a fost unul rapid şi eficient, cu 2000 de luptǎtori sprijiniţi logistic de Arabia Sauditǎ, Turcia şi Qatar. Un semn cǎ aceste ţǎri au decis sǎ-şi coordoneze eforturile pentru a obţine cǎderea regimului reprezentat de Bachar al-Assad, dupǎ ce multǎ vreme rivalitǎţile dintre ele s-au reflectat şi în rîndurile rebeliunii.

Pe de altǎ parte, Egiptul a gǎzduit o reuniune, încheiatǎ luni 8 iunie,  la care au participat în jur de 150 de dizidenţi şi reprezentanţi ai rebeliunii, tot în cadrul unui efort al Organizaţiei Naţiunilor Unite de a obţine o soluţie politicǎ la conflictul sirian.  

Conflictul sirian s-a soldat pînǎ acum cu 230 000 de morţi, dintre care 70 000 de civili. Iar printre aceşti civili 11 000 sunt copii.

Pe teren se înfruntǎ, pe de o parte 40 000 de rebeli sirieni şi combatanţi kurzi, ajutati de peste 30 000 de strǎini, în majoritatea lor jihadişti anti-Bachar-al-Assad, iar de partea cealaltǎ în jur de 50 000 de soldaţi guvernamentali ajutaţi de miliţii loialiste siriene şi strǎine.

Principala armǎ a regimului rǎmîne bombardamentele aeriene, ceea ce explicǎ marele numǎr de morţi printre civili.