Comemorare: 20 de ani de la moartea lui Emil Cioran

Si aş spune cǎ primul cotidian care îi acordǎ spaţiu lui Cioran este Le Figaro, în suplimentul sǎu cultural. Douǎ pagini îi sunt rezervate lui Cioran, cu semnǎturi prestigioase. Printre ele: Norman Manea, scriitor de origine românǎ care trǎieşte în Statele Unite, publicǎ un articol intitulat "Arta seducţiei şi a paradoxului" ; iar Sébastien Lapaque semneazǎ un text intitulat "Arta de a dispera pînǎ la ultima suflare".

In contextul acestei comemorǎri, editura l’Herne publicǎ o culegere cu 45 de articole, dintre care 28 inedite, scrise de Cioran şi apǎrute în presa românǎ în anii 30. Printre ele se  aflǎ şi unul apǎrut în ziarul Vremea pe data de 15 iulie 1934 şi care începe cu aceastǎ frazǎ: "Nici un om politic în lumea actualǎ nu-mi inspirǎ atîta simpatie şi admiraţie ca Hitler." Ceva mai tîrziu Cioran s-a dezis de acest elan şi a criticat sistematic forţele obscure ale istoriei. Iar odatǎ instalat în Franţa, a scris numai în francezǎ întrucît, nota el undeva, "în francezǎ nu devii niciodatǎ nebun".

Emil Cioran a murit la vîrsta de 84 de ani, diminuat de boala Alzheimer care i-a ros treptat memoria. Mitul Cioran este însǎ viu, ca şi opera sa care cunoaşte un succes tot mai mare în Franţa şi în Europa.

L-am solicitat pe criticul şi eseistul George Banu, care l-a cunoscut personal pe Cioran, sǎ ne evoce figura acestui mare scriitor.