Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Poate Franţa riposta după revelaţiile WikiLeaks?

frenchprez.jpg

Nicolas Sarkozy, François Hollande si Jacques Chirac, cei trei presedinti francezi spionati de americani
Nicolas Sarkozy, François Hollande si Jacques Chirac, cei trei presedinti francezi spionati de americani

In urma revalţiilor făcute de ziarul Libération si de site-ul Mediapart în colaborare cu WikiLeaks privind faptul că ultimii trei preşedinţi francezi au fost spionaţi de NSA, Parisul a reacţionat vehement denunţând “practici inacceptabile”. Odată exprimată însă această indignare – preceptibilă printre toţi politicienii francezi indiferent de culoarea lor politică – ce poate face concret Parisul ?

Comentatorii francezi sunt foarte clari : Libération evocă o « ripostă imposibilă » în timp ce Le Monde notează că « riposta franceză nu poate fi decât simbolică ». De ce atâta resemnare ? ne putem întreba. Răspunsul este simplu : cooperarea între serviciile secrete occidentale este prea mare, lucru care limitează amploarea oricărei reacţii. Le Monde constată astfel că de doi ani de când s-au făcut primele revelaţii ale lui Edward Snowden privind spionajul american contra unor francezi – responsabili, diplomaţi sau oameni de afaceri – « Parisul nu a zis nimic. Fără îndoială că revelaţiile referitoare la ascultările telefonice ale ultimilor trei preşedinţi francezi nu vor schimba mare lucru ». Ziarul francez de seară e de părere că explicaţia acestei pasivităţi este de găsit în regulile nescrise ale lumii spionajului de azi. Intr-o epocà în care influenţa serviciilor secrete asupra deciziilor politice nu a fost niciodată aşa de mare, într-o epocă în care interdependenţa între servicile secrete aliate nu a fost niciodată aşa de strânsă, e foarte greu de ripostat. Intr-un cerc extrem de restrâns cum este cel al serviciilor secretre prietene, totul se complică deîndată ce azi ele se într-ajută şi mâine se spionează între ele. Cu NSA în plus, cooperarea francezilor este lungă. Incă din anii ‘80 americanii şi-au ajutat colegii de la Paris ca să achiziţioneze primele calculatoare gigantice. Din 2011 încoace cooperarea s-a strâns şi mai mult, există un protocol de schimburi de date între SUA şi Franţa.

Libération observă de partea sa că în urma acestor revelaţii « Franţa nu va lua nicio sancţiune comercială împotriva americanilor, nici nu va părăsi masa negocierilor privind viitorul tratat de liber-schimb – aşa cum au cerut-o ecologiştii, comuniştii şi extrema dreaptă franceză. Dacă pentru ochii lumii a fost chemată la sediul MAE francez ambasadoarea americană din Franţa, nici gând ca Parisul să-şi recheme acasă la consultării diplomatul în post la Washington. Marja de manevră este cu atât mai mică cu cât cooperarea între serviciile secrete dintre cele două ţări este excelentă » notează şi Libération. Ambele state combat terorismul umăr la umăr în Sahel şi în Orientul apropiat.

« In fine, vizavi de antenele de spionaj amplasate pe acoperişul ambasadei americane din Paris – aflată în place de la Concorde – şi care ar fi folosit la ascultarea conversaţilor preşedintilor francezi – palatul Elysée se află la 300 de metrii distanţă -  francezii iarăşi nu pot face nimic. Din simplul motiv că antenele se află pe teritoriul american, apărate deci de imunitatea diplomatică. A le bruia ar afecta întregul cartier, lucru deci imposibil de realizat ».

In cel mai bun caz cele două ţări ar putea să-şi reseteze relaţiile dintre serviciile lor secrete. « Dacă americanii ne dau explicaţii pentru ce au făcut în trecut şi ne dau garanţii solide pentru prezent şi viitor » - cu alte cuvinte dacă se instaurează un soi de cod de bune maniere, de bună purtare – soluţie evocată de premierul Manuel Valls – atunci, aşa cum o spun mulţi politicieni francezi, « toată lumea ar fi mai liniştită ». Rămâne de văzut dacă acest lucru este realizabil şi dorit de toate părţile.

Poate Franţa riposta după revelaţiile WikiLeaks ?