Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Le Magazine littéraire: "Cioran, vulcanul zugrumat"

oeuvres.jpg

Opera lui Cioran este publicata în colectia Pléiade a Editurii Gallimard
Image source: 
credit foto: rfi.ro

Revista francezǎ "Le Magazine littéraire" dedicǎ, în numǎrul ei dublu pe lunile iulie şi august, un articol filozofului de origine românǎ Emil Cioran. Pe 20 iunie s-au împlinit 20 de ani de la dispariţia lui Cioran, dar puţine publicaţii, cel puţin în Franţa, au marcat aceastǎ comemorare.

Fǎrǎ sǎ fie pus la index, Cioran a intrat nu atît într-o zonǎ de umbrǎ cît într-un fel de "purgatoriu" mediatic. Cît a fost în viaţǎ, s-au ştiu mai puţine lucruri despre tinereţea sa şi despre articolele în care îşi exprima fascinaţia pentru fascism. Dupǎ moartea sa, însǎ, marele public a aflat cu stupefacţie cǎ "tînǎrul Cioran" nu seamǎnǎ de loc cu omul care a scris, dupǎ 1947, exclusiv în francezǎ devenind un mare nume al literelor hexagonale.

Acea tinereţe în care Cioran a fost "un vulcan" de nestǎpînit, uneori cu o realǎ vocaţie pentru delirul verbal, continuǎ sǎ atragǎ însǎ atenţia criticilor şi eseiştilor francezi. Este cazul cu Patrice Bollon, scriitor dar şi jurnalist care a trecut prin mai multe redacţii prestigioase, printre care cea de la Libération şi cea de la Le Monde. Patrice Bollon a publicat în 1997 la Editura Gallimard o carte despre filozoful de origine românǎ intitulatǎ "Cioran, ereticul".  Patrice Bollon se mai numǎrǎ printre cei care suţin teza, extrem de interesantǎ dupǎ opinia mea, cǎ Emil Cioran a trecut în 1947 de la românǎ la francezǎ pentru a-şi disciplina într-un fel spriritul. Si-a impus în felul acesta o dublǎ penitenţǎ: franceza l-a ajutat oarecum sǎ se rupǎ de trecut şi de erorile pe care le-a recunoscut treptat, dar l-a obligat şi la o rigoarea extremǎ pe care nu o avea în românǎ.

In articolul sǎu din revista "Le Magazine littéraire", intitulat "Cioran, vulcanul zugrumat", Patrice Bollon revine asupra acestei idei şi o reactualizeazǎ. Citez: "Interpretarea canoncǎ, la care autorul acestor rînduri a contribuit, consistǎ în a considera cǎ opera francezǎ a lui Cioran a fost ca un fel de curǎ pentru a scǎpa de înflǎcǎrǎrile din trecut, dacǎ nu chiar o penitenţǎ realizatǎ prin adoptarea limbii noastre şi graţie constrîngerilor impuse de ea la nivelul claritǎţii şi al echilibrului".

Patrice Bollon mai examineazǎ însǎ douǎ aspecte care ţin de opera precum şi de omul Cioran. In ce mǎsurǎ a fost el marcat, în tinereţe, în mod profund, de fascism, şi dacǎ se poate spune sau nu cǎ a fost antisemit. Cu eleganţǎ şi claritate, cu argumente istorice şi cu o convingǎtoare capacitate de a-l plasa pe Cioran în context istoric, eseistul francez ajunge la concluzia cǎ în cazul filozofului de origine românǎ nimic nu este simplu. Da, spune Patrice Bollon, "înclinarea fascistǎ" a lui Cioran este astǎzi evidentǎ, dar ea este încǎrcatǎ de paradoxuri. Cioran spune într-un articol datînd din iulie 1934 cǎ Adolf Hitler este liderul politic care îi inspirǎ cea mai mare simpatie, dar tot el radiografiazǎ hitlerismul cu o mare luciditate punîndu-i în evidenţǎ mediocritatea şi imbecilitatea. De fapt, în cazul lui Cioran, toate afirmaţiile brutale sunt contrazise ulterior de analize infinit mai sofisticate.

Patrice Bollon mai spune despre Cioran cǎ este în acelaşi timp anti şi filosemit. Citez din articol: "antisemitismul sǎu nu era, într-un sens, fundamental". Eseistul francez argumenteazǎ cu citate din "Schimbarea la faţǎ a României", operǎ de tinereţe a lui Cioran. Sunt rînduri în care Cioran afirmǎ cǎ nu din cauza evreilor România a rǎmas într-o stare de "mizerie istoricǎ", şi cǎ în nici un caz situaţia ei n-ar fi fost mai bunǎ pe firmamentul devenirii dacǎ evreii ar fi fost total absenţi din spaţiul românesc.

Analizînd aceste rînduri, şi probabil şi altele, Patrice Bollon ajunge la urmǎtoarea concluzie: "Procesul care i-a fost intentat lui Cioran în privinţa acestui punct pare deci destul de neavenit. Percepţia sa în ce-i priveşte pe evrei, extrem de alambicatǎ, în acelaşi timp anti şi filosemitǎ, este un accident cultural, într-un fel un efect al tradiţiei."

Patrice Bollon îşi încheie artocolul cu aceastǎ frazǎ care fǎrǎ îndoialǎ i-ar fi plǎcut şi lui Cioran, şi pe care o consider "cioranianǎ": "Il vom citi încǎ multǎ vreme pe Cioran pentru cǎ el rezumǎ ambiguitǎţile, pe care el le poartǎ chiar în punctul lor de incandescenţǎ, din care suntem, în fond, fǎcuţi noi, occidentalii: nişte mizerabili dezaxaţi, nişte demenţi, nişte fiinţe torturate, pentru a relua chiar expresia sa, dar care, prin nevroza lor, au reuşit sǎ creeze, înainte de a se îndîrji ca sǎ o distrugǎ, o civilizaţie".