"Je suis qui?" - şase luni dupǎ atentatele de la Charlie Hebdo

Dupǎ respectivele atentate, pe data de 11 ianuarie, patru milioane de francezi au manifestat arborînd cuvintele "Je suis Charlie". Vaste dezbateri au fost lansate în jurul valorilor republicii, în jurul islamului şi a jihadismului, dar de fapt nici o concluzie clarǎ nu se impune în urma acestei efervescenţe mediatice şi reflexive.

Un istoric cunoscut, Emmanuel Todd, a tulburat şi mai mult apele publicînd o carte intitulatǎ "Qui est Charlie?" (Cine este Charlie?), în care repune în cauzǎ sensul manifestaţiilor de pe 11 ianuarie. Ba chiar ajunge la concluzia cǎ astfel de reacţii emoţionale de masǎ stilmuleazǎ islamofobia. La Festivalul de la Avignon, directorul acestuia, Olivier Py, a pus ediţia de anul acesta sub deviza "Je suis l’autre" (Eu sunt celǎlalt). Ideea sa este generoasǎ, el doreşte sǎ-i incite pe francezi sǎ fie mai atenţi la destinul celor fǎrǎ acte în regulǎ, a imigranţilor, a celor nǎpǎstuiţi de soartǎ. Totuşi, existǎ o ambiguitate în aceastǎ formulǎ prin care suntem de fapt incitaţi sǎ-l înţelegem pe cel care nu este ca noi… Si atunci apare aceastǎ dilemǎ, trebuie oare sǎ încercǎm sǎ-i înţelegem şi pe jihadişti, şi pe cei care vor distrugerea democraţiei? Oare trebuie sǎ gǎsim tot în aroganţa colonialǎ a Occidentului explicaţii pentru insurecţiile extremiste de astǎzi?

Un mare scriitor francez, Michel Houellebecq declarǎ într-o publicaţie cǎ societatea francezǎ este traversatǎ de o "angoasǎ în stare purǎ" întrucît se teme cǎ într-o bunǎ zi va fi dominatǎ de cultura musulmanǎ.

Un sociolog, Michel Wieviorka, este de pǎrere cǎ Franţa se adînceşte într-o crizǎ moralǎ şi se aratǎ total crispatǎ întrucît nu reuşeşte sǎ gestioneze problema imigraţiei. Mulţi francezi mai resimt şi o anumitǎ frustrare întrucît, dupǎ ce au manifestat în numǎr de 4 milioane pentru laicitate, libertate şi valori republicane, nu au impresia cǎ acestea cîştigǎ în mod categoric teren. Poate cǎ ar trebui ca bibliotecile sǎ rǎmînǎ deschise sîmbǎta şi duminica, precum şi serile, pentru cǎ acolo se forjeazǎ libertatea de conştiinţǎ, declarǎ istoricul Patrick Weil. O idee luminoasǎ, fǎrǎ îndoialǎ, mai rǎmîne ca spiritele îndoctrinate sǎ treacǎ pragul acestor biblioteci.