Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


De ce Franţa este ţara europeanǎ cea mai ataşatǎ cultural de Grecia

acropolis.jpg

Legendarele Acropole de la Atena
Sursa imaginii: 
credit foto: rfi.fr

Suspansul continuǎ în foiletonul crizei greceşti. Atena a cerut zonei euro un nou ajutor financiar şi s-a obligat sǎ prezinte pînǎ joi la miezul nopţii un nou program de reforme detaliate. In aşteptarea evaluǎrii acestuia multǎ lume rǎmîne scepticǎ, inclusiv presa francezǎ. Cotidianul Le Monde scrie pe prima paginǎ cǎ în prezent a început de fapt numǎrǎtoare inversǎ a divorţului Europei de Grecia. Totuşi, viitorul "sommet" european de pe 12 iulie este prezentat ca unul al ultimei şanse. In plinǎ numǎrǎtoare inversǎ, cum scrie Le Monde, un alt cotidian francez, Libération, explicǎ de ce Franţa rǎmîne ţara europeanǎ poate cea mai ataşatǎ de Grecia.

"Academie", "aristocraţie", "biografie", "catedralǎ", "demagogie", "democraţie", "dialog", "metropolǎ", "panicǎ"… Am citat doar cîteva cuvinte de origine greacǎ pe care le regǎsim atît în românǎ cît şi în francezǎ. Nu ştiu dacǎ românii sunt conştienţi cînd le pronunţǎ cǎ ele vin din greacǎ, dar în Franţa este sigur cǎ funcţioneazǎ încǎ o empatie profundǎ faţǎ de limba greacǎ şi faţǎ de moştenirea Greciei antice.

Comentatorii cotidianului Libération afirmǎ chiar cǎ, din acest punct de vedere, Franţa este o excepţie în Europa.

Teatrul grec, filozofia greacǎ, simbolistica ruinelor şi chiar istoria tumultoasǎ a Greciei au avut întotdeauna o rezonanţǎ specialǎ în Franţa. A fi om de culturǎ, în Franţa, a însemnat multǎ vreme sǎ fi asimilat temeinic mitologia şi cultura greacǎ. Preşedintele Valéry Giscard d’Estaing, cel care a pledat atît de mult în 1981 pentru intrarea Greciei în Uniunea Europeanǎ, obişnuia sǎ spunǎ: "Platon nu poate fi lǎsat la poarta Europei".

Moştenirea filozoficǎ greacǎ continuǎ sǎ fie de altfel onoratǎ în mod sistematic în Franţa, dovadǎ cǎ în aceste zile, la Festivalul de la Avignon, sunt organizate zilnic lecturi publice gratuite din dialogul "Republica" de Platon. 18 astfel de lecturi sunt eşalonare pe durata lunii iulie, ceea ce spune mult despre prestigiul pe care Grecia îl are pe teritoriul Hexagonului.

In Franţa au încǎ o mare rezonanţǎ nume precum Nana Mouskouri, Demis Roussos sau Costa Gavras. Citez din ce spune regizorul Costa Gravras, realizatorul filmului "Z", un film cult care a avut un impact enorm în Europa dar mai ales în Franţa, unde l-a şi turnat de altfel pe vremea dicataturii coloneilor în Grecia: "Franţa şi Grecia de multǎ vreme au o stimǎ şi o curiozitate reciprocǎ. Si aceasta în primul rînd întrucît, contrar englezilor, americanilor, ruşilor sau germanilor, Franţa nu a colonizat niciodatǎ Grecia, în manierǎ politicǎ sau economicǎ. Legǎturile care ne unesc sunt mai subtile, sunt culturale". De altfel Costa Gavras povesteşte şi el cum era fascinat, în adolescenţǎ, de cultura francezǎ, de Victor Hugo şi de Zola.

In perioada cînd poporul grec s-a ridicat la luptǎ împotriva otomanilor, enorm de mulţi scriitori şi artişti francezi au sprijinit aspiraţiile Greciei. Victor Hugo, Delacroix, Chateaubriand, Berlioz… iatǎ doar cîteva celebritǎţi care au vibrat începînd cu 1830 pentru cauza libertǎţii grecilor.

Mai tîrziu stînga francezǎ s-a regǎsit în lupta grecilor împotriva dictaturii, o simpatie care a rǎmas puternicǎ pînǎ astǎzi. Nu întîmplǎtor acum se dezvoltǎ o nouǎ mitologie în jurul lui Alexis Tsipras care este vǎzut în mediile stîngii franceze ca un erou. Poate nu chiar ca Leonidas, regele Spartei, care a rezistat la Termopile împotriva grecilor, dar un anume clişeu nu este departe: Alexis Tsipras este vǎzut de mulţi francezi de stînga drept eroul care rezistǎ împotriva unei dictaturi financiare tot mai vizibilǎ şi mai ales în faţa unei Germanii intransigentǎ.

Deşi comparaţia nu este justificatǎ, mulţi francezi îşi amintesc cum a rezistat De Gaulle împotriva unor presiuni americane şi a retras la un moment data Franţa din Alianţǎ Atlanticǎ pentru a nu pierde nici palmǎ de suveranitate naţionalǎ. Tsipras nu este comparat chiar cu De Gaulle, nu încǎ, dar dacǎ va cîştiga partida de "poker" (cum spun alţi comentatori) pe care o joacǎ cu Germania şi cu Europa, s-ar putea sǎ-şi cîştige noi epoleţi admirativi.