Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Grecia, subiectul care polarizeazǎ spiritele în Franţa

2015-02-15t153107z_1845850722_gm1eb2f1sak02_rtrmadp_3_eurozone-greece_0.jpg

Manifstatie la Atena împotriva politicii de austeritate
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Europa pare sǎ fie în aşteptarea noilor propuneri ale Atenei în materie de reforme, pentru a decide la sfîrşitul acestei sǎptǎmîni dacǎ sunt sau nu credibile şi dacǎ mai poate fi salvatǎ Grecia de la falimentul financiar. Franţa şi în special preşedintele François Hollande continuǎ sǎ joace un rol de mediator în acest context. Vineri 10 iulie şeful statului francez era aşteptat la Avignon pentru a inaugura noua Colecţie de artǎ Lambert, dar palatul Elysée a anunţat cǎ preşedintele va rǎmîne la Paris pentru a urmǎri îndeaproape evoluţia dosarului grec. Concomitent, presa francezǎ rǎmîne focalizatǎ pe criza greacǎ şi exprimǎ puncte de vedere extrem de diferite.

In aşteptarea reuniunii la vîrf europene de duminicǎ şi a unui eventual deznodǎmînt în privinţa crizei greceşti, subectul a ajuns la o anumitǎ formǎ de paroxism, tonul este vehement şi semnalele de alarmǎ tot mai numeroase. Subiectul provoacǎ diviziuni în sînul principalelor partide politice, şi este tratat de presǎ cu o culoare politicǎ din ce în ce mai clarǎ.

Revistele sǎptǎmînale sunt o expresie a acestei polarizǎri, vizibilǎ chiar din titlurile de pe copertǎ. Iatǎ, de exemplu, ce putem citi pe prima paginǎ a revistei L’Obs: "Jamais sans la Gèce" – Niciodatǎ fǎrǎ Grecia. Dincolo de aluzia la un titlu de roman care a fǎcut ocolul pǎmîntului ("Jamais sans ma fille" – Niciodatǎ fǎrǎ fiica mea), aceste cuvinte exprimǎ opinia unei bune pǎrţi a stîngii franceze care considerǎ cǎ Grecia trebuie salvatǎ cu orice preţ. Si aceasta întrucît lupta grecilor este vǎzutǎ ca una pusǎ nu atît sub semnul unei viziuni economice ci a unui model de civilizaţie. Din punctul de vedere al acestor intelectuali şi militanţi de stînga, grecii contestǎ Europa contemporanǎ aşa cum a fost ea conceputǎ de bancheri şi de financiari. Deci, pentru a rezuma, nu atît problema datoriilor este în joc cît problema viitorului Europe. Ii vor lǎsa tot pe bancheri, pe traderi şi pe speculatori sǎ ne traseze drumul sau vrem altceva, aceasta ar fi deci întrebarea?

Dacǎ aruncǎm o privire pe prima paginǎ a revistei Le Point, principalul titlu ne duce la o cu totul altǎ interpretare, aş spune diametral opusǎ. "Les charlatans contre l’Europe" – Sarlatanii împotriva Europei. Iatǎ cum este intitulat dosarul, cu cîteva nume enumerate tot pe copertǎ: Tspras, Iglesias, Mélenchon, Le Pen… In viziunea revistei Le Point, Europa se aflǎ în faza unei bǎtǎlii istorice întrucît o "internaţionalǎ a impostorilor" s-ar fi format în jurul unei noi ideologii, "social-naţionalismul". In editorialul sǎu din Le Point, Franz-Olivier Giesbert aratǎ cǎ mulţi dintre cei care, în Franţa, îl admirǎ astǎzi pe Alexis Tspras i-au admirat în trecut pe Stalin, pe Mao, pe Pol Pot şi pe Fidel Castro.

In mod paradoxal, în Franţa au apǎrut un fel de alianţe împotriva naturii pentru cǎ radicalii de stînga, reprezentaţi de un lider precum Jean-Luc Mélenchon se regǎsesc efectiv pe aceeaşi plutǎ cu Marine Le Pen, lidera extremei drepte. Mai precis, ambii vǎd în Tsipras un erou capabil sǎ declanşeze o vastǎ operaţiune de sabordare a actualei Europe, urmînd ca din rǎmǎşiţele iei sǎ reiasǎ la suprafaţǎ o alta, formatǎ din state suverane sutǎ la sutǎ…

Ce face însǎ preşedintele François Hollande în tot acest timp? Ei bine, el evitǎ declaraţiile spectaculoase şi preferǎ sǎ lucreze din umbrǎ. Opoziţia îi aduce toate reproşurile posibile şi îi cer sǎ se adreseze naţiunii pentru a clarifica poziţia Franţei. François Hollande considerǎ însǎ cǎ o astfel de alocuţiune poate sǎ mai aştepte… Si oricum ea ar avea sens dacǎ se va gǎsi efectiv o soluţie în extremis pentru Grecia. Un editorialist care semneazǎ în cotidianul Libération îl calificǎ pe François Hollande ca un lider obişnuit sǎ acţioneze din culse. Iar în contextul cuplului franco-german, mai spune analistul nostru, oricît ar pǎrea de paradoxal, de trei ani încoace doamna Merkel a fost cea care s-a pliat cel mai des pe poziţiile franceze şi nu invers. Cine ştie, poate cǎ Hollande îşi croieşte din umbrǎ galoanele omului politic european despre care se va spune într-o zi cǎ a salvat Grecia.