Avignon IN şi OFF: un milion de spectatori

In jur de 40 de propuneri artistice pe afişul secţiunii IN, pe care o conduce de doi ani Olivier Py, un fel de om-orchestrǎ a teatrului francez, un copil teribil al scenei, un militant cultural neobosit, omul care a reuşit performanţa de a scrie o carte intitulatǎ "O mie şi una de definiţii ale teatrului" (tradusǎ şi în româneşte).

Primul lucru care îmi atrage atenţia în Cetatea Papilor în contextul acestei noi ediţii a festivalului este prezenţa majestuoasǎ a lui Shakespeare. Douǎ dintre piesele sale sunt onorate anul acesta prin douǎ creaţii importante, "Regele Lear" şi "Richard al III-lea". Prima, în montarea lui Olivier Py, poate fi vǎzutǎ chiar în curtea de onoare a Papilor, locul cel mai emblematic al festivalului. Pentru a doua piesǎ, clǎdirea Operei din Avignon a acceptat sǎ fie transformatǎ într-un fel de replicǎ a teatrului Globe de la Londra, acolo unde îşi prezenta pe vremuri mare Shakespeare creaţiile. "Richard al III-lea" poartǎ o semnǎturǎ regizoralǎ prestigioasǎ, cea a germanului Thomas Ostermeier, directorul teatrului Schaubühne din Berlin.

In materie de vedete şi mari nume prezente anul acesta la Avignon îl amintesc pe coregraful Angelin Preljocaj, cu o creaţie pe tema rǎzboiului, şi pe regizorul polonez Krystian Lupa, cu adaptarea romanului “Arbori care trebuie doborîţi" al scriitorului austriac Thomas Bernhardt.

Olivier Py a decis anul acesta sǎ aducǎ "sînge regizoral proaspǎt" la Avignon. In consecinţǎ, dintre cei 47 de artişti invitaţi, 40 se aflǎ pentru prima datǎ cu creaţii în Cetatea Papilor.

La capitolul "premierelor" absolute, remarc programarea, pentru prima datǎ, a unei piese estoniene la Avignon. Cîteva cuvinte despre acest eveniment pentru cǎ meritǎ atenţie prin caracterul sǎu oarecum insolit. Piesa se numeşte "Soţia mea mi-a fǎcut o scenǎ şi a şters toate fotografiile noastre de vacanţǎ". Un titlu destul de curios, deci, dar şi mai curios este demersul celor doi autori, Ene-Liis Semper (în vîrstǎ de 34 de ani) şi Tiit Ojasoo (26 de ani). Ei au creat împreunǎ un fel de grup de comando teatral intitulat "Numǎrul 99", îşi numeroteazǎ piesele de la 99 la 0 şi prevǎd auto-dizolvarea lor în 2025.

Sǎ mai notǎm, ca prezenţǎ internaţionalǎ, numele dramaturgului egiptean Ahmed el Attar şi numele a trei dramaturgi argentinieni, Sergio Boris, Claudio Tocalchir şi Mariano Pensotti. Intre 21 şi 25 iulie se va juca şi o adaptare dupǎ romanul algerianului Kamel Daoud intitulat "Meursault, contra-anchetǎ", un roman care a avut un enorm succes în Franţa şi a fost preluat în 23 de ţǎri. Acest roman este un fel de replicǎ la "Strǎinul" de Camus.

Festivalul îşi pǎstreazǎ deci dimensiunea internaţionalǎ şi caracterul popular. Si îşi întǎreşte oarecum dimensiunea didacticǎ pentru cǎ în fiecare zi, la prînz, propune o lecturǎ din… Platon. Pur şi simplu, într-o frumoasǎ grǎdinǎ (jardin Ceccano) publicul este invitat la un foileton filozofic orchestrat de filozoful, romancierul şi dramaturgul Alain Badiou, astǎzi în vîrstǎ de 78 de ani. El dispune de complicitatea mai multor regizori şi actori, iar înterviurile sale explicǎ faptul cǎ Platon, celebrul filozof grec, nǎscut la Atena cu 400 de ani înaintea erei noastre, cu dialogurile sale precum "Republica", este cît se poate de actual.