Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Shakespeare, autorul "providenţial" al Festivalului

roi_lear_150628_rdl_0423_0.jpg

"Regele Lear" în regia lui Olivier Py, monologul bufonului
Sursa imaginii: 
credit foto: rfi.fr

Shakespeare este autorul cel mai jucat în secţiunea oficialǎ a Festivalului de la Avignon. In 1947, cînd regizorul Jean Villar a lansat festivalul, în curtea de onoare a Palatului Papal s-a jucat "Richard al III-lea". De atunci, au avut loc 20 de montǎri cu piesele lui Shakespeare în acest loc magic, curtea palatului papal, care îi obligǎ pe regizori la multǎ inventivitate. Anul acesta sunt trei spectacole la Avignon dupǎ piesele lui Shakespeare, iar toţi cei trei regizori pun în luminǎ "actualitatea" marelui dramaturg englez.

Nu încape îndoialǎ, Shakespeare este autorul providenţial al Festivalului. Regizorii nu dau niciodatǎ greş cu Shakespeare cînd îi monteazǎ piesele în Curtea de onoare, sau în alte locuri, iar publicul este avid sǎ descopere şi sǎ redescopere universul marelui Will, cum i se mai spune uneori lui Shakespeare. Sǎ ne amintim cǎ anul trecut publicul Festivalului a putut urmǎri un spectacol fluviu cu piesa "Henric al VI-lea" care dura 18 ore, în montarea lui Thomas Jolly.

Olivier Py, directorul festivalului de la Avignon, a decis sǎ monteze anul acesta "Regele Lear" pentru cǎ, spune el, vede în aceastǎ piesǎ "prǎbuşirea Europei, aşa cum s-a produs ea în 1940", dar şi drama "fostei Yugoslavii, dezmembratǎ dupǎ mortea lui Tito. Reamintesc cǎ în piesa "Regele Lear" este vorba de fapt despre dezmembrarea unui regat pe care un rege mult prea generos şi încrezǎtor în oameni îl împarte fiicelor sale. Regizorul Olivier Py mai aratǎ în diverse interviuri cǎ aceastǎ poveste are o rezonanţǎ deosebitǎ şi în contextul referendumului istoric din Scoţia, cînd scoţienii au decis sǎ rǎmînǎ în sînul Marii Britanii.

Regiziorul german Thomas Ostermeier, care monteazǎ la Avignon "Richard al III-lea", spune urmǎtoarele: "Societatea descrisǎ de Shakespeare în aceastǎ piesǎ se îndreaptǎ în mod inevitabil spre anarhie şi haos. Orice epocǎ monstruoasǎ dǎ naştere la monştri. Este cazul şi cu epoca noastrǎ, care l-a podus pe norvegianul Anders Breivik". (Reamintesc cǎ aces fanatic a ucis cu o armǎ automatǎ, în iulie 2011, pe o insulǎ, 69 de persoane).

Thomas Ostermeier considerǎ cǎ Richard al III-lea ne invitǎ la o lecturǎ mai aprofundatǎ a ceea ce se întîmplǎ în Siria, în Irak, la Guantanamo, în Franţa unde creşte antisemitismul, în Germania unde creşte xenofobia şi în Mediterana unde se produce drama imigraţiei. Citez din ce spune regizorul german: "Peste tot barbaria cîştigǎ teren. Certitudinile noastre sunt pe cale de a dispǎrea, inclusiv în privinţa unor subiecte comune precum dragostea, relaţiile bǎrbat-femeie, banii şi, bineînţeles, puterea. Shakespeare demonstreazǎ cǎ puterea îl subjugǎ pe om, dar cǎ acesta nu poate sǎ renunţa la ideea de putere pentru cǎ altfel sǎ scufundǎ în anarhie. Shakespeare îndrǎzneşte sǎ abordeze aceste probleme pe care societǎţile noastre nu au curajul sǎ le înfrunte".

A treia piesǎ de Shakespeare montatǎ la Avignon este "Antonius şi Cleopatra", în regia portughezului Tagro Rodriguez, artist foarte tînǎr, el are 23 de ani. Tagro Rodriguez a creat de fapt un spectacol pentru doi actori-dansatori, şi a pǎstrat doar zece la sutǎ din dialogurile piesei. Un pariu destul de riscant, dar nu este primul de acest gen la Avignon. De altfel şi Ostermaier, pentru a se simţi mai liber în interiorul dramei "Richard al III-lea", a amputat textul în proporţie de 40 la sutǎ. William Shakespeare, cel mai jucat autor al tuturor timpurilor, priveşte însǎ, de la înǎlţimea geniului sǎu, cu îngǎduinţǎ la aceste "abateri" de la text.