Avignon OFF – 50 de ani de existenţă

Numai cine ajunge aici la Avigon şi vede oraşul tapetat cu afişe înţelege ce luptă, ce competiţie, ce colcăială teatrală este OFF-ul. Toată lumea îl omagiază anul acesta pe iniţiatorul acestui "festival în festival", regizorul André Benedetto, decedat în 2009, care a avut în 1963 curajul să propună un spectacol în paralel cu festivalul oficial. El a fost imitat şi de alte companii, dar multă vreme acest demers contestatar nici nu a avut un nume special, i se spunea "festivalul paralel". Abia în 1970 un jurnalist de la revista Le Nouvel Observateur a utilizat această sintagmă, OFF, care s-a fixat. Iar astăzi, pe afişul secţiunii, putem citi aceste cuvinte tonice: "Avignon OFF – cel mai mare teatru din lume".

Cantitativ, fără îndoială, avem de-a face cu ceva monstruos. Peste o mie de companii sunt în competiţie şi încearcă să atragă un public destul de exigent. Pentru trupele care vin să joace în OFF investiţia este enormă. O tranşă orară într-un teatru poate costa între 2000 şi 15 000 de euro. Totul depinde de cum este echipat teatrul respectiv, de locul în care este situat, de numărul de locuri pe care le are, chiar de faima sa. O companie care este dispusă să joace la ora 10 dimineaţa într-un mic teatru de 50 de locuri şi nu tocmai foarte cunoscut reuşeşte să scape cu 2000 de euro pentru trei săptămîni de reprezentaţii. Companiile care prezintă spectacole mai sofisticate cu mai mulţi actori şi care au nevoie de o scenă mai mare, dacă închiriază o tranşă orară într-un teatru mai cunoscut, nu scapă fără 15 000 de euro.

Agenţia France Presse mai furnizează în context nişte cifre, care sunt interesante. In medie, o companie de teatru, ca să poată veni la Avignon, cheltuieşte 24 436 de euro în trei săptămîni de festival şi recuperează 15 826 de euro. Fără un sprijin regional sau departamental devine deci imposibilă această experienţă. Ea rămîne însă esenţială pentru companii, întrucît la Avignon vin… programatorii. Anul trecut, scrie tot Agenţia France Presse, au venit 1459 de directori de teatre şi de case de cultură ca să… cumpere spectacole din acest tîrg teatral, din acest supermarket de creaţii care este festivalul de la Avignon secţiunea OFF.

Unele teatre din OFF au o reputaţie extrem de solidă şi îşi permit să facă o selecţie serioasă cînd îşi programează spectacolele în iulie. Toată lumea ştie aici ce reprezintă locuri precum "Théâtre des Halles" (Teatrul Halelor, "Théâtre le Chien qui fume" (Teatrul Cîinele care fumează) sau "Theâtre Le Chêne Noir" (Teatrul Stejarul Negru). Unele dintre aceste teatre funcţionează în veritabile monumente istorice. Este cazul cu Théâtre des Halles care s-a instalat în ruinele unei foste mănăstiri. Iar directorul teatrului, Alain Timar, povesteşte cu mîndrie că în exact în acel loc, mai precis în biserica mănăstirii, din care nu au mai rămas decît nişte arce, a văzut-o pentru prima dată Francesco Petrarca pe Laura. Marele poet italian urma apoi să marcheze întreaga literatură italiană şi universală cu vibraţiile acestei iubiri. Iar totul se întîmpla în 1327 cînd Avignon era oraş pontifical şi sediu al papilor.