Le Monde : « La Calais, Franta este « braţul poliţienesc » al Londrei »

« Incredibilă, ba chiar absurdă, revendicarea presei de scandal britanice a căpătat un mare ecou într-o ţară care nu se mai poate lipsi de cordonul ombilical subteran care o leagă de restul continentului. Vacanţierii britanici sunt întârziaţi în drumul lor spre soare iar camionagii, extenuaţi de cozile lungi pe care le fac, cer cu insistenţă măsuri puternice. Ca şi cum ar visa la un tunel în sens unic. Regatul unit nu ar mai fi o insulă pentru locuitorii săi dar ar rămâne una pentru cei de pe continent » noteazà Le Monde.

In continuarea analizei sale, ziarul de seară constată că în fapt, « trecând peste obrăznicia revendicării unei anumite prese, de o manieră generală britanicii au delegat în fapt francezilor controlul impermeabilităţii frontierei lor terestre. Treburile au fost fixate încă din 2003, pe vremea când Nicolas Sarkozy era ministru de interne la Paris. El a accepat atunci ca Franţa să controleze ieşirile din porturile franceze spre cele britanice. 12 ani mai târziu şi multe alte acorduri bilaterale semnate între timp, Beranrd Cazeneuve, actualul ministru francez de interne se laudă că a obţinut de la Londra o finanţare britanică de 5 milioane de euro pe an pentru a securiza zona de la Calais. Bani care nu ajung nici măcar să finanţeze unul dintre numeroasele centre de primire din Calais ale candidaţilor la exil spre Marea Britanie ».

« Această politică zisă « de cooperare » este foarte asimetrică » regretă Le Monde. « In fapt, în urma multiplelor acorduri franco-britanice – unele publice, altele nu – controalele care în mod normal trebuiau să fie efectuate pe teritoriul Marii Britanii de funcţionari britanici au fost delocalizate în gările şi porturile franceze. Iată de ce Comisia naţională consultativă a drepturilor omului şi-a permis să scrie într-un recent raport că « Franţa este braţul poliţienesc al politicii migratorii britanice ».

« Pe lângà costul financiar al acestei politici « de cooperare », acordurile franco-britanice au consecinţe umane dezastroase. Calais s-a transformat într-o fundătură pentru migranţi care sunt nevoiţi să trăiască în nişte condiţii proscrise de convenţiile internaţionale. Intr-o ţară ca Franţa în care retoricile xenofobe se fac tot mai des auzite, situaţia de la Calais are şi un cost politic. Dar şi moral. Fără a mai vorbi despre imaginea Franţei care se degradează enorm, ţara fiind percepută fie drept inumană fie ineficientà ».

« In fapt, Franţa a devenit garanta alegerii britanice de a nu adera la spaţiul Schengen iar o serie de acorduri bilaterale franco-britanice scutesc Londra chiar şi de obligaţii impuse de simpla ei apartenenţă la Uniunea euroepană. Astfel, Regatul unit respectă rareori regula zisă « de la Dublin » care preconizează anumite excepţii din motive umanitare pentru cererile de azil ».

« Pentru moment, cu toate că criza de la Calais a atins noi culmi, Parisul şi Londra se felicită reciproc şi se întrec în declaraţii diplomatice. Nici gând să învenineze discuţiile privind reformele Uniunii europene pe care David Cameron le-ar dori înaintea referendumului despre ieşirea sau nu a ţării sale din Uniunea europeană. Cu riscul de a distila în ambele ţări şi mai mult veninul de la Calais » conchide analistul de la Le Monde.