Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


"Selfie-ul trebuie să fie urât" - specialist francez, în Libération

thelma_and_louise.jpg

"Thelma and Louise", filmul lui Ridley Scott în care eroinele îsi fac singure poze cu un Polaroid
"Thelma and Louise", filmul lui Ridley Scott în care eroinele îsi fac singure poze cu un Polaroid

« Selfie-ul, acest autoportret al cărui nume a apărut mult după invenţia sa, este noua formă de expresie a unei forţe sociale ». Iată ce spune într-un lung interviu acordat ziarului Libération cercetătorul André Gunthert, specialist în istorie vizuală.

André Gunthert începe prin a reaminti că termenul « selfie » defineşte o practică ce există de un sfert de secol. In filmul « Thelma and Louise » al americanului Ridley Scott, realizat în 1991, cele două eroine îşi fac singure poze cu un aparat Polaroid, mult înainte de apariţia instrumentelor digitale de larg consum precum smartphon-ul.

Introdus în limbajul curent – şi în Oxford English Dictionary – două decenii mai târziu, mai exact în 2013, termenul « selfie » a ieşit de abia atunci din anonimat. Practica selfie-ului se răspândeşte odată cu apariţia telefoanelor inteligente. Toată lumea începe să trimită mesage în imagini, apare « imaginea conversaţională ». Fenomenul este deci inventat de utilizatorii săi ; nici Steve Jobs la Apple şi nici Mark Zuckerberg la Facebook nu şi-au imaginat că pot creea conversaţii cu ajutorul imaginilor.

Incă de cum s-a « democratizat şi răspândit », selfie-ul a fost ţinta criticilor. Prima care a « tras » a fost presa americană, urmată repede de cea franceză. Toţi denunţau autoportrete care imitau ceeace făceau unele staruri precum Kim Kardashian sau Justin Bieber. Tinerii, şi în particular tinerele fete, generaţia 14-25 de ani, e luată în vizor pe motiv că sabotează ordinea socială şi nu respectă un soi de normă burgheză.

Narcisismul tineretului e şi el obiect de critică din partea unora care însă nu practică niciodată nici reţelele de socializare şi nici selfie-ul. Ei nu ştiu deci că a trimite o imagine cu faţa cuiva nu are nimic narcisist. Dimpotrivă, este ceva social, e un gest de comunicare. Cu cât se multiplică criticile, cu atât selfie-ul devine la modă. « Adevărată demonstraţie de sociabilitate, selfie-ul este adesea colectiv ceeace înlătură deîndatà ideea de autoportret şi de narcisism » spune cercetătorul francez.

Dar de ce selfie-urile seamănă adesea cu nişte poze prost făcute, ratate ? întreabă ziaristul de la Libération. Răspunsul specialistului este clar : « Criteriile estetice nu se aplică la selfie-uri. Ele trebuie să fie urâte pentru că o imagine care comportă o formă de autoderiziune va avea mai mult succes decât o imagine perfectă. Nu toţi suntem fotografi profesionişti. Interesul selfie-ului trece şi prin erorile sale tehnice. Există dealtfel o anumită estetică a pozei ratate care subliniază şi mai mult dimensiunea personală şi autentică a respectivului clişeu. Din fericire nu totul se reduce la un formalism academic” exclamă în finalul interviului său André Gunthert.