Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Drama imigraţiei în Mediterana – o înfrîngere moralǎ a Europei

2011-04-11t173853z_1076090043_gm1e74c04qh01_rtrmadp_3_italy-immigration_2_0.jpg

Imigranti pe insula italiana Lampedusa
Image source: 
Credit rfi.fr

Europa pare în continuare paralizatǎ în faţa unei crize care s-ar putea sǎ devinǎ o problemǎ şi mai gravǎ decît cea a datoriei greceşti: este vorba de fenomenul imigraţiei clandestine. De altfel Grecia se regǎseşte, împreunǎ cu Italia, în prima linie a acestor valuri succesive de imigranţi. Iar Insula Kos a devenit de cîteva zile simbolul unei tragedii moderne în care asistǎm la ciocnirea dintre douǎ lumi, imigranţii pe de o parte, turiştii pe de altǎ parte.

S-a mai întîmplat în trecut ca acest tip de întîlnire sǎ fie captat de camerele de luat vederi sau de reporteri şi sǎ fie transformat într-un semnal de alarmǎ. In cursul acestei veri numeroşi turişti de pe plajele Mediteranei, mai ales în Grecia şi în Italia, au descoperit cu stupoare ce înseamnǎ prǎpastia dintre prosperitate şi mizerie, dintre stabilitate şi insecuritate, dintre pace şi rǎzboi. Insula Kos, paradis al turiştilor, s-a transformat într-un fel de zonǎ de tranzit pentru imigranţii clandestini oferind şi imaginea unor autoritǎţi depǎşite de amploarea fenomenului. Potrivit cifrelor oficiale furnizate de Atena, în jur de 124 000 de imigranţi şi de refugiaţi au sosit în insulele greceşti în ultimile şapte luni, adicǎ de zece ori mai mult decît anul trecut.

In Franţa, o voce din opoziţie îi reproşeazǎ preşedintelui François Hollande cǎ nu evocǎ şi problema imigranţilor pe lista urgenţelor în acest sfîrşit de varǎ. In Germania doamna Angela Merkel pare însǎ sǎ-şi fi dat seama de gravitatea situaţiei şi le cere europenilor sǎ adopte o politicǎ comunǎ în materie de azil. In 2014 Germania a analizat în jur de 203 000 de cereri de azil, dar anul acesta numǎrul lor a crescut la 450 000. Iar pînǎ la sfîrşitul anului nu este exclus ca Berlinul sǎ se vadǎ confuntat cu peste 700 000 de cereri de azil.

Ceva grav i se întîmplǎ de fapt Europei, ceva de care bǎtrînul continent nu pare sǎ-şi dea seama şi care s-ar putea sǎ-i modifice total configuraţia culturalǎ şi demograficǎ, identitatea şi viitorul. Europa suportǎ acum consecinţele incapacitǎţii sale de-şi exporta modelul economic de prosperitate şi ideea de democraţie. Dacǎ acest mileniu începe cu o mare înfrîngere pentru lumea civilizatǎ, ea se traduce prin pierderea influenţei politice, militare şi economice a Europei. Dupǎ ce iniţial a cucerit lumea şi a avut visuri civilizatoare, Europa descoperǎ cǎ nu este capabilǎ sǎ impunǎ pacea chiar la graniţele ei: în Ucraina, în Siria, în Libia, în Orientul Apropiat unde conflictul israelo-palestinian pare sǎ se prelungeascǎ la infinit... Sirienii, afganii, libienii, africanii care fug de mizerie şi de violenţǎ din zona subsaharianǎ sau din Sudan, imigranţii din Bangladeş şi din Pakistan, toţi aceşti oameni vin spre Europa agǎţîndu-se de ea ca de un ultim pachebot capabil încǎ sǎ pluteascǎ.

Sigur, pentru ei Europa este un El Dorado, dar disperarea cu care aceşti imigranţi îşi cautǎ norocul pe continentul european  ascunde şi o acuzaţie majorǎ. Ea s-ar putea traduce cu aceste cuvinte: cum de a fost posibil ca modelul european sǎ nu se poatǎ înrǎdǎcina şi în Africa sau în Orientul Apropiat? Cum de a fost posibil ca spaţiul de pace şi de prosperitate european, în loc sǎ contamineze zone cît mai largi din jurul sǎu, sǎ devinǎ o cetate asediatǎ? Cum de au reuşit europenii şi occidentalii în general sǎ comitǎ erori politice, diplomatice şi militare atît de mari încît sǎ destabilizeze practic şi mai mult zonele în care au vrut sǎ aducǎ democraţie şi prosperitate? Cum de n-au prosperat în aceste spaţii de unde unde vin imigranţii ideile luminoase ale Europei, spiritul ei umanist, tot ceea ce ea a pregǎtit pentru umanitate ca tezaur comun de valori dupǎ 2500 de ani de reflecţie şi praticǎ economicǎ, de la Platon încoace?

Toate aceste întrebǎri nu sunt inutile. Bǎtrînul continent, în frunte cu politicienii, diplomaţii, artiştii şi intelectualii sǎi, ar trebui sǎ se trezeascǎ din somn mǎcar acum, cînd cîteva milioane de refugiaţi şi imigranţi îi bat la uşǎ. Altfel îşi va semna, aţipit, ieşirea din istorie.