Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Franţa, romane noi: un scriitor algerian imagineazǎ mondializarea islamistǎ

sansal-boualem_0_0.jpg

Scriitorul Boualem Sansal
Image source: 
credit foto: rfi.fr

In Franţa fenomenul este numit "La rentrée littéraire". Altfel, spus, reluarea ofensivei editoriale dupǎ vacanţe. Pe data de 20 august, 589 de romane noi, franceze şi strǎine, vor fi lansate în librǎrii. Toate aceste cǎrţi vor începe, scrie revista L’EXPRESS într-un dosar, o "cursǎ cu obstacole" pentru a se "afirma". Cîteva cǎrţi sunt însǎ deja precedate de o anumitǎ "aurǎ mediaticǎ".

Marele public încǎ nu s-a întors din vacanţǎ şi prima sa grijǎ nu este în acest moment descoperirea noilor romane (ci mai degrabǎ pregǎtirea anului şcolar pentru copii), dar lumea literarǎ se agitǎ deja. Michel Houellebecq revine în actualitate cu o serie de cinci interviuri acordate publicaţiei Le Figaro Magazine, în timp ce cotidianul Le Monde i-a pregǎtit o salvǎ de articole critice…

Un anume frison îl provoacǎ deasemenea romanele unor personalitǎţi cunoscute mai degrabǎ ca jurnalişti, cineaşti sau psihanalişti. S-ar spune deci cǎ ultima "modǎ literarǎ" la Paris este aceea de a promova romanele unor oameni care nu sunt… romancieri. Ah, "comme c’est chic" sǎ-l citeşti pe Michel Longuet, autorul unor filme de animaţie premiate, care la 70 de ani scrie primul roman!

Christophe Boltanski, mare reporter la revista "L’Obs" figureazǎ şi el printre romancierii toamnei. La fel şi Gérard Lefort, fost jurnalist la Libération, care debuteazǎ ca romanicer.

Multe cǎrţi au în aceastǎ toamnǎ o rezonanţǎ socialǎ, iar altele sunt un fel de semnal de alarmǎ în legǎturǎ cu derivele lumii contemporane. L-am evocat mai sus pe Michel Houellebecq, care a publicat anul acesta romanul "Supunere", apǎrut pe 7 ianuarie, chiar în ziua cînd au fost comise atentatele din redacţia revistei umoristice "Charlie Hebdo". In romanul sǎu el imagineazǎ alegerea în fruntea statului francez, în 2022, a unui islamist moderat.

In materie de previziuni sinistre merge însǎ mult mai departe un scriitor algerian care publicǎ o carte intitulatǎ "2084". Nu este exclus ca acest roman sǎ fie unul din "şocurile" literare ale perioadei imediat urmǎtoare. Scriitorul algerian Boualem Sansal, care se declarǎ ateu, imagineazǎ în romanul sǎu "2084" o mondializare islamistǎ, mai ales în Europa. Titlul cǎrţii sale are un raport direct cu o altǎ carte celebrǎ, romanul "1984" scris de George Orwell, în care scriitorul britanic imagina, în anii cincizeci, o redutabilǎ societate totalitarǎ. Scriitorul algerian, care şi-a scris romanul "2084" în francezǎ şi îl publicǎ acum la celebra editurǎ Gallimard, imagineazǎ o ţarǎ, Abistan, supusǎ total legii divine. O ţarǎ în care oamenii sunt obligaţi sǎ se roage de nouǎ ori pe zi şi în care principalele activitǎţi sunt pelerinajele religioase şi pedepsirea publicǎ a celor care încalcǎ "poruncile divine".

In vîrstǎ de 66 de ani, economist ca formaţie, Boualem Sansal se declarǎ îngrijorat de ofensiva islamismului în lume. Iatǎ ce spune el pentru Agenţia France Presse: "Astǎzi suntem confruntaţi cu un sistem totalitar care se numeşte mondializare. Altfel spus suntem guvernaţi de Wall Street. Dar acest sistem totalitar care a strivit toate culturile în calea sa a întîlnit ceva cu totul nou: renaşterea islamului. Pǎrerea mea este cǎ totalitarimul islamic va cîştiga pentru cǎ se sprijinǎ pe o divinitate şi pe un tineret cǎruia nu-i este fricǎ de moarte, în timp ce mondializarea se sprijinǎ pe bani, pe confort şi pe lucruri inutile şi perisabile".

Iatǎ deci viziunea în virtutea cǎreia scriitorul algerian a scris romanul "2084". O carte de ficţiune care riscǎ sǎ fie destul de angoasantǎ, dacǎ ţinem cont de ceea ce se întîmplǎ în Siria, Irak, Libia, Tunisia şi în alte ţǎri unde jihadismul este în ofensivǎ, ca sǎ nu mai vorbim de atentatele comise în Occident. Boualem Sansal nu vrea sǎ ne arunce însǎ în prǎpastia pesimismului. Dupǎ mondializarea islamistǎ, mai spune el, va urma altceva, pentru cǎ islamismul se va prǎbuişi şi el, ca orice sistem totalitar. Mai se impune întrebarea, ce va mai rǎmîne eventual din lumea noastrǎ dupǎ o eventualǎ mondializare islamistǎ?