Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Criza imigraţiei: Europa trebuie sǎ gǎseascǎ un rǎspuns pe termen lung

000_dv2085574_0.jpg

Angela Merkel consolînd copilul unei familii imigranti
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Imigraţia este marele subiect care îi preocupǎ în acest început de septembrie pe europeni, cu atît mai mult cu cît ei rǎmîn divizaţi în acest context, iar ţǎrile din sudul şi din estul Europei se considerǎ în prima linie a unui flux migratoriu fǎrǎ precedent provenind din Orientul Apropiat şi din Africa. Germania dǎ un exemplu în prezent şi îşi deschide porţile pentru sute de mii de imigranţi, fapt elogiat şi de presa francezǎ. Existǎ însǎ şi opinia cǎ tot Germania va beneficia prima de impactul economic al acestui fenomen. Analizǎm subiectul împreunǎ cu Matei Vişniec în cadrul unui dosar mai vast, şi începem cu situaţia din Franţa, unde punctul nevralgic rǎmîne regiunea Calais.

Tunelul de sub Marea Mînecii a devenit acum, pentru mii de refugiaţi şi imigranţi, un fel de simbol al libertǎţii şi al speranţei, ca şi cum la capǎtul sǎu, pentru cei care reuşesc sǎ-l parcurgǎ, s-ar deschide un veritabil El Dorado. In jur de 3000 de strǎini aşteaptǎ de altfel în zona oraşului Calais, în condiţii care nu sunt chiar demne pentru o ţarǎ ca Franţa. Ei fac tot posibilul pentru a trece în Marea Britanie, iar din cînd în cînd iau cu asalt barierele de securitate din jurul intrǎrii în tunel. Circulaţia Eurostarului a fost din nou perturbatǎ, de partea francezǎ, în noaptea de marţi spre miercuri, deşi ministrul de interne Bernard Cazneuve precizeazǎ pentru Agenţia France Presse cǎ aceste "intruziuni" au diminuat considerabil în ultimile sǎptǎmîni, şi cǎ în viitor, datoritǎ mǎsurilor luate, vor fi reduse la zero.

Tot Agenţia France Presse precizeazǎ cǎ la sfîrşitul lunii iulie au fost recenzate cam cîte 2000 de tentative, în fiecare noapte, de intruziune în interiorul tunelului. In ultimul timp ele au scǎzut la cîte o sutǎ sau douǎ sute pe noapte, iar de la începutul lunii iunie şi-au pierdut viaţa nouǎ imigranţi încercînd sǎ treacǎ ilegal, prin tunel, în Marea Britanie.

In timp ce Germania îi primeşte în prezent cu braţele deschise pe imigranţi, iar aceştia o aclamǎ cu simpatie pe doamna Angela Merkel, Franţa este perceputǎ mai degrabǎ ca o ţarǎ prudentǎ în faţa valului de candidaţi la azil. Poate tocmai din cauza popularitǎţii pe care şi-a cîştigat-o brusc, în faţa a zeci de mii de imigranţi, doamna Merkel, ministrul de interne francez a semnat un articol în Libération pentru a preciza cǎ şi Franţa a tratat fenomenul cu înţelegere şi generozitate.

In articolul sǎu Bernard Cazeneuve aratǎ cǎ Franţa a jucat rolul de "motor" în vederea instituirii unui dispozitiv global destinat sǎ asigure respectarea dreptului de azil. "In sînul Uniunii Europene graţie iniţiativei franceze s-a decis, acum un an, triplarea mijloacelor alocate agenţiei Frontex, însǎrcinatǎ cu supravegherea frontierelor spaţiului Shengen, şi vasele alocate acestui dispozitiv îi salveazǎ pe imigranţi în largul coastelor greceşti şi italiene. Mii de vieţi au fost astfel salvate în fiecare zi", scrie Bernard Cazeneuve. Tot el îşi pune însǎ şi cîteva întrebǎri esenţiale, care deocamdatǎ nu au rǎspuns, întrebǎri care probabil cǎ rǎsunǎ în surdinǎ şi în alte capitale europene. "In faţa acestei drame a imigraţiei, nici un guvern din Europa, nici un om politic nu poate scǎpa de un examen de conştiinţǎ. Am înţeles noi întreaga amploare a acestei crize?"

Iatǎ întrebarea retoricǎ pe care şi-o pune ministrul de interne francez. Iar rǎspunsul pe care eu personal îl simt în aceastǎ formulare este "nu". Altfel spus NU, Uniunea Europeanǎ nu are pentru moment nici o politicǎ comunǎ, nici un plan coerent, nici o viziune legatǎ de aceastǎ problemǎ. Pe termen scurt Germania propune mai multǎ ospitalitate decît alte ţǎri. Pe termen lung însǎ soluţia este evocatǎ tot de Bernard Cazeneuve, care precizeazǎ cǎ Europa trebuie sǎ se implice în dezvoltarea continentului african. Parisul pregǎteşte de altfel un set de propuneri în aceastǎ perspectivǎ şi le va face publice cu ocazia unei reuniuni la vîrf programatǎ în Malta, în luna noiembrie, a ţǎrilor europene şi africane.