Unda de şoc a unei fotografii: un copil de imigrant mort pe plajele Turciei

Ca şi alte drame recente, criza imigraţiei este o sursǎ de imagini dureroase, uneori de-a dreptul oribile, deseori de nesuportat. Existǎ medii de informare care nu-şi pun nici o problemǎ cînd este vorba sǎ le arate. Este cazul cu unele canale de televiziune din anumite ţǎri arabe care n-au ezitat sǎ difuzeze nici imagini cu oameni decapitaţi de cǎtre jihadiştii Organizaţiei Statul Islamic. In Franţa numeroase medii de informare, printre care şi Radio France International, considerǎ cǎ existǎ criterii de decenţǎ în astfel de cazuri.

Mǎrturisesc cǎ dezbaterea a fost extrem de interesantǎ, cu argumente pro şi contra, în cursul şedinţelor noastre de redacţie astǎzi, aici la Paris, în jurul acestor fotografii. Pînǎ la urmǎ conducerea RFI-ului a luat decizia de a publica numai fotografiile în care copilul apare în braţele poliţistului turc care l-a gǎsit, dar nu şi fotografia în care copilul apare singur pe plajǎ, cu capul în apǎ.

Sigur, aceastǎ discuţie în jurul a ceea ce poate sau nu poate fi arǎtat în imagini atunci cînd în spatele lor suferǎ oameni şi au loc dezastre, aceastǎ discuţie nu rezolvǎ mare lucru. O anumitǎ prudenţǎ frîneazǎ însǎ manipularea imediatǎ, din punct de vedere emoţional, a opiniei publice prin imagini şoc. Cum ar fi fost oare dacǎ autoritǎţile austriece ar fi difuzat imagini cu cei 71 de imigranţi ale cǎror corpuri au fost gǎsise descompuse pe 27 august într-un camion frigorific abandonat pe o şosea?

In istoria dramelor din ultima sutǎ de ani, de cînd aparatele de fotografiat au început sǎ capteze scene oribile, unele imagini au cîştigat o tristǎ celebritate şi s-au impus cu valoare de simbol, influenţînd opinia publicǎ şi trezind conştiinţe. In 1972 a provocat un şoc planetar o fotografie fǎcutǎ în Vietnam, în care vedem o fetiţǎ dezbrǎcatǎ, arsǎ cu napalm, plîngînd pe o şosea într-un grup de alţi cîţiva copii disperaţi.

La acea orǎ respectiva fotografie a fost publicatǎ şi reluatǎ de toate mediile de informare, probabil şi pentru cǎ ea era acuzatoare, iar "agresorul" avea un nume clar, intervenţia americanǎ în Vietnam.

In cazul copilului mort şi eşuat pe plaja turcǎ este infinit mai greu de desemnat "vinovatul". El şi-a pierdut viaţa în timp ce pǎrinţii sǎi încercau, împreunǎ cu alţi refugiaţi, sǎ traverseze cu o barcǎ pneumaticǎ fîşia de Mediteranǎ care îi separa de insula greacǎ Kos. El şi-a pierdut viaţa însǎ şi pentru cǎ paza de coastǎ turcǎ nu este capabilǎ sǎ stopeze aceste traversǎri ilegale, dar şi pentru cǎ în ţara sa de origine, Siria, domneşte haosul şi rǎzboiul, dar şi pentru cǎ occidentalii au comis mari erori de apreciere în privinţa unor regiuni din Orientul Apropiat şi le-au destabilizat prin politica lor… Micuţul de trei ani mai este mort şi pentru cǎ reţele criminale organizeazǎ traficul de refugiaţi, dar şi pentru cǎ Europa şi ţǎrile cît de cît stabile (cum este Turcia) nu reuşesc sǎ dezmembreze aceste reţele mafiote…

Greu de enumerat toate cauzele care au dus la moartea acestui copil. Insuportabilǎ este însǎ şi instrumentalizarea emoţionalǎ şi politicǎ prin imaginea evocatǎ mai sus. Ceea ce nu a ezitat sǎ facǎ preşedintele islamo-conservator Recep Tayyip Erdogan acuzîndu-i pe europeni cǎ ar fi transformat Mediterana "într-un cimitir al migranţilor". Mai precis, el a denunţat refuzul Europei de a primi refugiaţi sirieni, cînd Turcia gǎzduieşte deja douǎ milioane pe teritoriul ei…

Imaginea copilului de trei ani mort pe o plajǎ din sud-vestul Turciei este acuzatoare pentru întreaga umanitate care nu a ştiut sǎ-i asigure un viitor. Existǎ însǎ riscul ca ea sǎ-şi piardǎ din impact din simplul motiv cǎ alte astfel de imagini sunt susceptibile sǎ aparǎ. Iar umanitatea începe din pǎcate sǎ devinǎ imunǎ la astfel de şocuri vizuale, tocmai pentru cǎ oroarea se banalizeazǎ.