Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Virgil Tǎnase : Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (64)

171-05.jpg

Poduri peste Sena la Paris
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Seine et Danube. Stabilit de mulţi ani pe malurile Senei, la Paris, scriitorul Virgil Tǎnase ne evocǎ în cronica bilingvǎ de astǎzi copilǎria sa pe malurile Dunǎrii, la Galaţi. Un pretext pentru a ne prezenta şi noul numǎr al revistei "Seine et Danube", revistǎ care invitǎ publicul francez în spaţiul literar românesc şi al Europei de rǎsǎrit. Un titlu de revistǎ foarte inspirat, dacǎ ne gîndim cǎ aceste douǎ mari fluvii ale Europei sunt departe unul de altul geografic vorbind, dar s-au întîlnit continuu din punct de vedere cultural.

Vers la fin de l’été, lorsque les jours déjà rouillés à leurs extrémités păstrează încă în lumina lipsită de văpaie urmele exuberanţei estivale, când toţi castanii de pe bulevardul Arago şi-au zgribulit verdeaţa pregătindu-se de vânturile reci care aduc dinspre ocean mâzgă şi-ntuneric, à l’heure où, revenu en ville après les grandes vacances, je retrouve mon Paris, en descendant les marches du quai Bourbon pour faire, au ras de l’eau, le tour de l’île Saint-Louis, uitându-mă la Seina care pare o alee anume făcută întru priinţa vaporaşelor cu turişti toţi cu capul lăsat pe spate ca să admire clădirile istorice, dans ces moments qui sont les alvéoles du « temps perdu » mi se face dor, tare dor de Dunărea mea natală – pe care, gălăţean fiind, n-o pot numi albastră.

Privită din înaltul malului pe-atunci înveşmântat în bălării unde ajungeam când o tuleam de la orele de matematică sau de rusă şi, tăind printre casele modeste, astăzi dispărute, din spatele bisericii Sfântul Ilie care arsese, regăseam tovarăşii de scaldă la un loc ascuns de unde se putea sări în apă, Dunărea apărea mai degrabă vânăt maronie. Et pourtant, lorsque nous traversions en barque le fleuve vers la plage de Cocuţa, en laissant les avirons à un autre et, tout en sueur, assoiffé, je disposais le goulot d’une bouteille vide au fil du courant, quand je la retirais pour boire l’eau était claire, fraîche, juteuse.

În lunile de vară, despre care vă vorbesc, Dunărea era îmbietoare – dar plină de primejdii şi Doamne fereşte să afle părinţii noştri că-notăm printre curenţi care nici nu ştii când te-au azvârlit departe de mal, şi printre vârtejuri des tourbillons desquels certains avaient réussi à se sauver en plongeant pour nager sous l’eau, des exploits que l’on se racontait, înfioraţi ca atunci când ascultam poveşti cu vrăjitori sau cu făpturi de pe ceea lume.

Nos parents préféraient croire que nous faisions l’école buissonnière du côté du lac de Brateş quitte à revenir à la maison avec des sangsues accrochées aux jambes, dont nos mères nous débarrassaient en versant du vinaigre – dar Brateşul era în cealaltă parte de oraş, la dispoziţia elevilor din alte şcoli, mai de pe-acolo. Les élèves de l’école Massillon, que j’aperçois à travers les arbres sur l’autre berge, à supposer que l’idée leur venait de sécher, ils ne pourraient, au mieux, que se déchausser et tremper dans la Seine la plante des pieds. Scăldatul în Seina e interzis – pour le bien des gens paraît-il, tant les eaux sont polluées. Il y a une vingtaine d’années, le maire de Paris promettait devant les caméras de la télévision que dans quelques années il se baignerait dans la Seine. Depuis il est devenu président de la République şi apele Seinei au rămas la fel de primejdioase pentru sănătatea noastră. Mai zilele trecute noua primăriţă a Parisului a promis şi ea că peste câţiva ani o să ne puteam scălda în Seina ca-ntr-un lac de munte. Nous verrons.

L’hiver le Danube gelait. Les charriots le traversaient et les habitants des bas quartiers craignaient les loups des forêts de l’autre berge. Puis il y avait le dégel et il état naturel de sécher les cours pour aller guetter les masses de glace care se umflau încet până când, c-un trosnet teribil, o bucată se prăvălea peste alta şi după o vreme, lovite de-un sloi care venea peste amândouă, se rostogoleau duse de firul apei către marea cea mare. Le Danube commençait à grossir et un mois plus tard, se revărsa pe malul celălalt până hăt, departe, spre munţii Măcinului, inundând pădurile printre ai căror copaci ne plimbam cu luntrea.

De la pointe de l’île Saint-Louis on a une vue imprenable sur la broderie des contreforts qui soutiennent la nef de Notre-Dame !

Pourquoi je vous en parle ? En fait je voulais vous signaler l’apparition d’un nouveau numéro de la revue « Seine et Danube » consacrat, în parte, lui Sorin Titel şi unde puteţi citi deasemenea un fragment din romanul « Caméra » al tinerei romanciere franceze Edith Azam, pe lângă versurile lui Ion Mureşan şi Paul Vinicius, sans oublier, surtout, les redoutables frappes chirurgicales de Dumitru Tsepeneag.

 

Virgil Tǎnase : Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (64)