Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Noul "model" propus de Germania în materie de imigraţie, o şansǎ pentru Europa?

2015-09-05t162400z_1286200610_lr2eb9519jp6x_rtrmadp_3_europe-migrants_0.jpg

Imigrant în gara de la München pe 5 septembrie 2015
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Într-un moment cînd Europa este confruntatǎ cu cea mai mare crizǎ legatǎ de migraţii de la al doilea rǎzboi mondial încoace, Germania, prin declaraţiile doamnei Angela Merkel, şi-a asumat rolul unui fel de "leadership" moral. Germania propune de fapt un nou model politic, economic şi etic în materie de abordare a imigraţiei. Acesta este analizat în Franţa cu argumente pro şi contra, în aşteptarea unor noi propuneri pe care urmeazǎ sǎ le facǎ miercuri 9 septembrie Comisia Europeanǎ în privinţa migranţilor.

"Merci Angela", iatǎ cam care este rǎspunsul unor comentatori în presa de stînga din Franţa dupǎ ce Germania a decis sǎ-şi deschidǎ larg porţile în faţa refugiaţilor provenind în special din Siria şi Irak. Cele mai multe elogii aduse doamnei Angela Merkel le gǎsim în Libération, care salutǎ faptul cǎ discursul cancelarei a forţat întreaga Europǎ sǎ ia în considerare o nouǎ politicǎ, de deschidere, faţǎ de refugiaţui şi imigranţi, dupǎ ce multǎ vreme vechiul continent s-a aflat mai degrabǎ într-o defensivǎ securitarǎ în aceastǎ privinţǎ.

Thomas Piketty, universitar, politolog şi economist, se aratǎ atît de entuziast încît considerǎ cǎ "drama refugiaţilor este o ocazie pentru europeni sǎ relanseze economia continentului" şi cǎ atitudinea Germaniei este un model "care trebuie urmat." Presa de stînga nu uitǎ totuşi sǎ precizeze cǎ Germania adoptǎ aceastǎ atitudine şi din motive economice şi demografice. Potrivit previziunilor Organizaţiei Naţiunilor Unite în materie de tendinţe demografice, pînǎ la sfîrşitul acestui secol populaţia Germaniei riscǎ sǎ scadǎ de la 81 de milioane, cît numǎrǎ acum, la 63 de milioane. In timp ce populaţia Franţei tinde sǎ creascǎ şi ar putea ajunge, de la 64 de milioane cît are acum, la 76 de milioane peste opt decenii. Devine mai clar acum de ce Germania este dispusǎ sǎ înceapǎ un gigantic şantier de primire, educare, formare profesionalǎ, integrare economicǎ şi asimilare lingvisticǎ şi eventual culturalǎ a cîtorva milioane de strǎini. Iar în acest context, refugiaţii din Siria sunt, ca sǎ zicem aşa, o manǎ cereascǎ pentru cǎ majoritatea acestor oameni sunt tineri, educaţi, formaţi, avizi de o nouǎ viaţǎ şi plini de energie, probabil capabili sǎ se insereze foarte repede în peisajul economic german.

Sǎ mai semnalǎm în parantezǎ cǎ, potrivit cifrelor ONU, şi ţǎrile din Europa de rǎsǎrit riscǎ, la fel ca în Germania, sǎ înregistreze o scǎdere drasticǎ a populaţiei. Potrivit rapoartelor ONU aceastǎ zonǎ a vechilui continent numǎrǎ cam 95 de milioane în prezent dar s-ar putea sǎ ajungǎ la sfîrşitul secolului la 55 de milioane. Spre deosebire de Germania, însǎ, puţine voci politice în estul Europei îndrǎznesc sǎ sugereze cǎ imigraţia ar fi o şansǎ economicǎ şi demograficǎ…

Revenind însǎ la "modelul german" evocat mai sus, el este mai puţin elogiat în ziarele de dreapta de exemplu în Le Figaro. Un geopolitician francez foarte cunoscut în Franţa Renaud Girard, recunoaşte cǎ poporul german, de la al doilea rǎzboi mondial încoace, a obţinut o întreagǎ serie de succese remarcabile printr-o mobilizare exemplarǎ. Germanii au reuşit sǎ-şi reconstruiascǎ ţara distrusǎ şi sǎ devinǎ prima economie a continentului, au reuşit sǎ consolideze democraţia, s-au implicat profund în construcţia europeanǎ, au realizat reunificarea şi integrarea economicǎ  fostei Germanii de rǎsǎsit, au evitat extremismele de tot felul (extrema stîngǎ şi extrema dreaptǎ sunt nesemnificative din punct de vedere electoral). Mai rǎmîne însǎ aceastǎ întrebare, pe care şi-o pune tiot Renaud Girard: "nu este oare, Angela Merkel, acum, naivǎ în privinţa islamului". Politologul francez îşi încheie articolul cu aceastǎ frazǎ: "Lansînd acest pariu, de integrare a unor vaste populaţii de migranţi, cancerala îşi asumǎ un risc enorm. Iar dacǎ eşueazǎ, vor fi compromise şi celelalte reuşite ale Germanie în ce priveşte Europa şi armonia sa internǎ".

Un semnal de alarmǎ este tras, în acest sens, şi într-un editorial publicat pe prima paginǎ în Le Figaro. "Cîţi refugiaţi vor bate mîine la porţile Europei, fugind de islamism? Probabil milioane." scrie editorialistul Yves Thréard. Si tot el se întreabǎ dacǎ generozitatea de astǎzi a Europei, dictatǎ de o situaţie de urgenţǎ, nu riscǎ sǎ devinǎ, în perspectivǎ, "o eroare ireversibilǎ".

In Franţa au ajuns în aceste zile şi ecouri ale comentariilor fǎcute peste Ocean, în Statele Unite, pe tema crizei imigranţilor. Nici acestea nu sunt unanime, unii comentatori îi criticǎ pe europeni (mai ales pe cei din Europa de rǎsǎrit), alţii îşi exprimǎ neliniştea iar unii adoptǎ o atitudine autocriticǎ.

Aceştia din urmǎ sunt poate cei mai lucizi pentru cǎ recunosc douǎ lucruri: în primul rînd cǎ America a avut un rol primordial în destabilizarea Irakului şi cǎ nu a reuşit sǎ ducǎ la bun sfîrşit ceea ce îşi propusese în Afganistan, pentru a nu mai vorbi de lipsa ei de viziune în ce priveşte Siria. Pînǎ în prezent Statele Unite au primit, în ultimii patru ani de fapt, doar 1500 de refugiaţi sirieni, ceea ce scrie de exemplu David Herszenhorn, rǎmîne un gest "timid". De reţinut şi comparaţia pe care o face publicaţia Washington Post între candidatul la prezidenţiale Donald Trump cu Viktor Orban, aceasta întrucît noua vedetǎ a prezidenţialelor americane promite în caz de victorie expulzarea a 11 milioane de imigranţi ilegali.

Putem rezuma, dupǎ cum o face şi cotidianul Le Figaro care trateazǎ subiectul, atitudinea opiniei publice americane în felul acesta: ea este divizatǎ, la fel ca în Europa, între compasiune pentru soarta imigranţilor şi teama cǎ pe sol occidental populaţiile musulmane s-ar putea radicaliza.