Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Imigraţia: subiectul care scuturǎ conştiinţa aţipitǎ a Europei

2015-06-15t102623z_1785936854_lr1eb6f0szomh_rtrmadp_3_europe-migrants_0.jpg

Migrant la granita dintre Italia si Franta, în iunie 2015
Image source: 
credit foto: rfi.fr

In Franţa dezbaterea legatǎ de imigraţie intrǎ treptat într-o fazǎ mai puţin dominatǎ de emoţia imediatǎ. Problema începe sǎ fie privitǎ nu numai în termeni de urgenţǎ ci şi în perspectivǎ. Germaniei încep sǎ i se aducǎ unele reproşuri, de exemplu cǎ dǎ lecţii de moralǎ întregii Europe dar cǎ nu-şi asumǎ rolul diplomatic şi militar care ar trebui sǎ-i revinǎ pentru combaterea jihadismului în Irak, în Siria, în Libia şi în Sahel. Pe de altǎ parte, Franţa începe sǎ se pregǎteascǎ şi ea pentru primirea masivǎ de refugiaţi iar unii primari care şi-au exprimat preferinţa pentru refugiaţii creştini au fost serioşi criticaţi de executivul de la Paris.

Faţǎ de acest subiect grav care a devenit acum dominant şi scuturǎ oarecum conştiinţa aţipitǎ a Europei existǎ cel puţin trei mari atitudini.

Prima dintre ele este cea a idealiştilor puţin naivi, dacǎ nu chiar şi puţin demagogi, care cer Europei, fǎrǎ sǎ ezite, sǎ-şi deschidǎ larg porţile, sǎ primeascǎ absolut pe toţi cei care bat la porţile ei şi sǎ forjeze o nouǎ civilizaţie bazatǎ pe multiculturalism şi pe solidaritate. Personal aş spune cǎ aceasta este viziunea cea mai uşor de adoptat. Cuvintele nu costǎ nimic, în definitiv cei care se situeazǎ în tabǎra gîndirii corecte din punct de vedere politic şi a angelismului total nu-şi asumǎ nici un risc. Dimpotrivǎ, ei atrag aplauze obţin nota zece pentru umanismul lor total, dezinteresat şi cu putere de exemplu.

A doua atitudine este aceea a politicienilor şi intelectualilor care spun da, trebuie sǎ primim refugiaţi, trebuie ca Europa sǎ continue sǎ fie un adǎpost pentru cei persecutaţi, dar în acelaşi timp trebuie sǎ fim atenţi ca aceastǎ corabie europeanǎ, ea însǎşi fragilǎ, sǎ nu se scufunde pe fond de generozitate excesivǎ. In acest sens est interesantǎ poziţia filozofului sloven Slavoj Zizek care, în cotidianul Le Monde, denunţǎ "ipocrizia liberalilor de stînga care apǎrǎ ideea frontierelor larg deschise cînd ştiu bine cǎ ea va declanşa o revolǎ populistǎ". In aceastǎ categorie a umaniştilor prudenţi se mai înscriu cei care spun "atenţie, primirea refugiaţilor nu este o soluţie pe termen lung pentru Europa, trebuie sǎ ne gîndim şi cum sǎ facem pentru ca ţǎrile din care vin ei sǎ fie pacificate, sǎ redevinǎ sigure şi prospere.

In revista L’Express, editorialistul Christophe Barbier lanseazǎ acest avertisment: dacǎ îi lǎsǎm pe islamişti sǎ ocupe toatǎ Siria şi apoi sǎ avanseze spre Liban şi Iordania, anul viitor refugiaţii vor fi şi mai numeroşi în Europa iar capacitatea noastrǎ de a-i gǎzdui, ca şi bunele noastre intenţii, se vor uza… In prezent, mai spune Christophe Barbier, Germania dǎ exemplu în Europa mobilizîndu-se pentru primirea a zeci de mii de refugiaţi, dar soldaţii francezi sunt cei care mor în regiunea Sahelului luptînd împotriva islamiştilor. Oare n-ar fi normal ca francezii şi germanii sǎ colaboreze mai bine nu doar în privinţa urgenţelor ci şi în privinţa eradicǎrii surselor de instabilitate din Africa sub-saharianǎ şi din Orientul Apropiat?

In sfîrşit, a treia atitudine ar putea fi cea reprezentatǎ de premierul maghiar Viktor Orban care afirmǎ cǎ "democraţia în Europa are ca bazǎ creştinismul şi cǎ refugiaţii reprezintǎ o ameninţare pentru identitatea creştinǎ a Europei. Intr-un articol publicat tot în Express, politologul Jacques Attali considerǎ cǎ atitudinea Ungariei este scandaloasǎ şi reprezintǎ o ruşine pentru Europa. Citez din articolul sǎu: "Comportîndu-se astfel, şeful guvernului maghiar uitǎ cǎ înainte de toate el însuşi, ca şi majoritatea covîrşitoare a maghiarilor, sunt descendenţii unor invadatori, cea a triburilor fino-ungrice venite din Asia centralǎ. El mai uitǎ cǎ restul lumii a primit, în 1956, sute de mii de maghiari care fugeau de dictaturǎ. El uitǎ, în sfîrşit, şi faptul cǎ democraţia este un concept laic din care nu-i putem exclude pe adepţii unei alte religii".

 

 

788