Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Raport OCDE – imigraţia va fi un fenomen de duratǎ

migrants_2_0.jpg

Imigranti în tranzit în Balcani
Image source: 
credit foto: rfi.fr

In timp ce Europa cautǎ în continuare un compromis în  privinţa actualei crize legatǎ de imigraţie, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economicǎ avertizeazǎ într-un raport cǎ fenomenul migraţiei riscǎ sǎ fie unul de lungǎ duratǎ, atîta timp cît situaţia nu se va stabiliza în ţǎrile de unde provin refugiaţii şi imigranţii. In contextul noii reuniuni la vîrf europene de mîine de la Bruxelles, meritǎ semnalat şi un avertisment care vine de la Paris. "Criza refugiaţilor pune în cauzǎ fundamentele Europei", declarǎ ministrul francez de externe, Laurent Fabius.

In anii care au precedat izbucnirea crizei economice cuvîntul "durabil" a fost oarecum la modǎ. Toţi oamenii politici au pledat pentru o creştere economicǎ durabilǎ, pentru o dezvoltare durabilǎ, pentru o agriculturǎ durabilǎ, pentru un turism durabil, şi aşa mai departe. Ironia sorţii, conceptul a luat o turnurǎ negativǎ. Acum criza economicǎ pare sǎ fie durabilǎ, iar în raportul OCDE-ului europenii sunt avertizaţi cǎ şi fenomenul imigraţiei riscǎ sǎ fie "durabil". OCDE-ul le mai cere liderilor europeni sǎ acţioneze repede, înainte ca fenomenul imigraţiei sǎ înceapǎ sǎ destabilizeze structurile Uniunii Europene. Anul 2014 a fost deja unul record în materie de imigraţie, în sensul cǎ ţǎrile membre ale OCDE-ului ai primit patru milioane trei sute de mii de strǎini. Anul 2015 anunţǎ însǎ un nou record.

Reamintesc cǎ OCDE-ul reuneşte 34 de ţǎri totalizînd un miliard douǎ sute cincizeci de milioane de locuitori. Pe ansamblul acestor ţǎri, un imigrant din zece vine din China, iar în 2013 erau recenzate o sutǎ şaptesprezece milioane de persoane nǎscute în strǎinǎtate, practic cu 40 la sutǎ mai mult decît în anul 2000.

Aceste cifre par aride la prima vedere, dar ele pun în luminǎ o realitate: pe aceastǎ planetǎ mase mari de oameni sunt în mişcare, iar aceste tendinţe nu vor diminua. In prezent, se mai aratǎ în raportul OCDE-ului, Uniunea Europeanǎ încearcǎ sǎ-şi repartizeze 120 000 de imigranţi, dar cifrele reale legate de numǎrul celor intraţi deja pe teritoriul european este mult mai mare, de aproae 500 000 de oameni.

Nu întîmplǎtor afirmǎ şi ministrul francez de externe cǎ actuala "crizǎ a refugiaţilor pune în cauzǎ fundamentele Europei". Citez din nou din interviul acordat de Laurent Fabius cotidianului Le Figaro: "Europa a cunoscut şi alte crize. Dar de data aceasta, într-un fel, raţiunea sa de a fi şi modul ei de funcţionare sunt puse în cauzǎ. Este o iluzie sǎ credem cǎ fiecare se va salva restabilind frontierele naţionale. Dar trebuie sǎ avem onestitatea de a spune cǎ dincolo de solidaritatea necesarǎ faţǎ de refugiaţi, nu vom putea sǎ ţinem porţile larg deschise pentru toţi migranţii economici. Altfel ce se va întîmpla? Haos, dezintegrare, alunecare spre extreme, inclusiv în spirite, iar consecinţele vor fi grele pentru Europa pe toate planurile" (am încheiat citatul).

La reuniunea de miercuri 23 septembrie de la Bruxelles europenii riscǎ sǎ constate din nou cǎ sunt divizaţi în privinţa repartizǎrii imigranţilor, întrucît Ungaria, Cehia, Slovacia şi ţǎrile baltice nu şi-au schimbat poziţia. Doar Polonia, care pînǎ acum fǎcea parte din aşa-zisa tabǎrǎ a "recalcitranţilor" şi-a modificat atitudinea, probabil sub presiunea Germaniei, şi se declarǎ gata sǎ primeascǎ un numǎr de refugiaţi chiar mare mare decît voise sǎ-i aloce iniţial Bruxelles-ul.

De la începutul acestei crize, ţǎrile respective au fost vehement criticate în presa occidentalǎ pentru refuzul lor de a accepta viziunea dominantǎ din Uniunea Europeanǎ în privinţa refugiaţilor. Puţin lideri politici şi analişti au încercat sǎ fie ceva mai atenţi şi la argumente ţǎrilor est-europene. Iatǎ de ce semnalez un articol apǎrut marţi 22 septembrie în Le Figaro, semnat de Guillaume Perrault şi intitulat "Cote: nu este convenabil sǎ fie ameninţatǎ Europa centralǎ".

Comentatorul francez reaminteşte în articolul sǎu cǎ de semnarea Tratatului de la Roma, în 1957, cînd au fost puse bazele Uniunii Europene, principiile de funcţionare ale acesteia au fost negocierile şi compromisul. El considerǎ deci inacceptabil ca un lider european, cum a fost cazul cu vice-cancelarul german Sigmar Gabriel, sǎ ameninţe ţǎrile Europei centrale sau de est cu tǎierea fondurilor dacǎ nu vor adera la "valorile europene". Citez în continuare din articolul sǎu: "Atitudinea ameninţǎtoare a Berlinului este încurajatǎ de tonul predicator care dominǎ în mediile de informare ale Europei de Vest. Aproape în toate ziarele, la aproape toate posturile de radio şi de televiziune, plouǎ cu predici, mustrǎri şi blamuri la adresa guvernelor din Europa centralǎ, acuzate într-un fel sau altul cǎ ar reprezenta popoare înapoiate şi retrograde".

In articolul sǎu Guillaume Perrault mai subliniazǎ cǎ Ungaria, care a decis sǎ impunǎ un control strict al frontierelor (chiar dacǎ discutabil) respectǎ mai mult regulile comunitare decît Grecia, care nu asigurǎ controlul frontierelor externe ale spaţiului Schengen. Iatǎ şi finalul acestei analize, care reprezintǎ o notǎ aparte faţǎ de corul dominat de reproşuri: "Desemnarea ţǎrilor din Europa centralǎ ca ţapi ispǎşitori nu ne va face sǎ uitǎm cǎ Germania şi Franţa şi-au uitat multǎ vreme propriile responsabilitǎţi în criza migratorie pe care nimeni nu o mai controleazǎ".