Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Victoria are gust amar pentru independentiştii catalani

catalonia.jpg

Partizanii independentei serbeazà victoria de duminicà dar drumul spre o Catalonie liberà riscà sà mai fie lung
Partizanii independentei serbeazà victoria de duminicà dar drumul spre o Catalonie liberà riscà sà mai fie lung
Image source: 
REUTERS/Andrea Comas

Victorie cu gust amar pentru independentiştii catalani. Cu toate că au repurtat o majoritate de mandate – 72 din 135 în parlamentul de la Barcelona – separatiştii nu au reuşit să transforme scrutinul într-un plebiscit pentru independenţă. Cu doar ceva mai puţin de 48 la sută din sufragii, tabăra separatistă nu ar fi câştigat un referendum. Este dealtfel şi analiza pe care a făcut-o partidul popular al premierului spaniol Mariano Rajoy.

“Majoritatea Cataloniei a respins independenţa” a declarat partidul premierului spaniol. O frază ce contrastează puternic cu euforia partizanilor celor două mişcări separatiste care au câştigat majoritatea mandatelor în viitorul parlament de la Barcelona. Pentru Artur Mas, preşedintele regional, şi pentru aliatul său, liderul stângii republicane catalone, « este legitim » ca să se lanseze procesul separatist, proces care în opinia lor ar trebui să conducă bogata regiune din nord-estul Spaniei spre independenţă în anul 2017. De la Madrid, premierul Mariano Rajoy le-a răspuns deîndată : ”Sunt dispus la dialog dar în cadrul constituţional şi nu voi vorbi nici despre unitatea Spaniei nici despre suveranitate ». O declaraţie rigidă ce nu va facilita dialogul, mai ales că Mas avertizase că nu se va mulţumi cu simple concesii de faţadă gen fiscalitate sau renegocierea statutului de autonomie

Presa spaniolă şi catalană e şi ea divizată în privinţa lecturii acestor rezultate electorale. Toată lumea este însă de acord să recunoască faptul că ceva trebuie făcut, că “problema catalană” nu se va regla cu timpul. O problemă ce marchează politica spaniolă de aproape un secol şi care va mai marca, parţial cel puţin, şi dezbaterile pentru legislativele spaniole de peste trei luni de zile. In aşteptarea scrutinului, tensiunile cu puterea centrală de la Madrid nu vor lipsi. Fără îndoaială că vor apărea recursuri judiciare pentru a încerca să se paralizeze sau cel puţin să se încetinească procesul separatist. Riscul unei blocade instituţionale se profilează şi el dacă Rajoy nu lansează un dialog constructiv cu Barcelona. Participarea record la scrutinul de duminică – peste 77 la sută – arată că populaţia e conştientă de miza istorică a acestor alegeri regionale.

Scenariul pentru săptămânile ce urmează e destul de neclar în realitate. Partidul popular, confruntat cu apropiata alegere naţională, îşi va păstra probabil actuala postură fermă. Cu toate acestea, în culise unii responsabili conservatori recunosc că se impune o reformă a Constituţiei pentru a ameliora relaţiile cu Catalonia. O reformă constituţională ce este însă propusă pe faţă de socialiştii din opoziţie la Madrid care preconizează transformarea Spaniei într-o ţară federală.

In fine, nu trebuie uitată componenta economică a unei eventuale separări a Cataloniei de restul Spaniei. Trebuie spus că pe hârtie dinamismul catalan contrastează enorm cu celelalte provincii iberice. Două-trei cifre sunt suficiente pentru a explica situaţia. In timp ce catalanii nu reprezintă decât 16 la sută din populaţia Spaniei, regiunea aduce 19 la sută din PIBul naţional, 20 de procente din investiţiile directe în străinătate, 23 la sută din industria naţională şi un sfert din exporturi. PIBul Cataloniei pe cap de locuitor – 28 de mii de euro pe an – plasează regiunea undeva între Franţa şi Italia şi peste media europeană. Această reuşită economică explică astfel şi o parte din fricţiunile dintre Madrid şi Barcelona.

Victorie cu gust amar pentru independentiştii catalani