Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


ONU: mobilizare pe multiple planuri într-o lume în care crizele au legǎturi profunde între ele

2015-09-28t175230z_1319983689_tb3eb9s1dn7jk_rtrmadp_3_un-assembly1_1_0.jpg

François Hollande la tribuna ONU pe 28 septembrie 2015
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Criza refugiaţilor din Europa figureazǎ astǎzi pe agenda discuţiilor la ONU, în contextul Adunǎrii generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, ceea ce pune în luminǎ internaţionalizarea acestei probleme. Secretarul general al organizaţiei, Ban Ki-moon, a lansat un apel cǎtre ţǎrile europene de a face eforturi suplimentare în favoarea migranţilor şi a refugiaţilor, dar considerǎ în acelaşi timp cǎ problema necesitǎ o "abordare globalǎ".

Ceea ce trebuie observat în primul rînd este cǎ în prezent toate crizele au legǎturi între ele. Criza refugiaţilor din Europa are legǎturǎ cu rǎzboaiele din Irak şi Siria, dar şi cu eşecurile politicii americane în Orientul mijlociu şi apropiat. Zonele de instabilitate au creat însǎ şi crize economice, ceea ce amplificǎ fluxul de migranţi, unii dintre ei fiind de fapt refugiaţi economici, chiar dacǎ acest statut nu este încǎ recunoscut. Chiar şi Rusia, care încearcǎ acum sǎ ia iniţiativa pentru a crea o mare coaliţie împotriva jihadismului, o face din mai multe motive, unele dintre ele fiind economice. Vladimir Putin vrea sǎ iasǎ în prezent din izolarea internaţionalǎ şi pentru a scǎpa de sancţiunile economice decretate împotriva sa în urma crizei ucrainene.

Iatǎ deci legǎtura dintre criza ucraineanǎ şi cea sirianǎ, sau mai bine spus doar una dintre ele. Intr-un moment cînd preţurile la materiile prime continuǎ sǎ scadǎ, economia Rusiei este excesiv penalizatǎ iar Vladimir Putin ştie cǎ nu va mai putea sǎ-i ducǎ multǎ vreme pe ruşi cu zǎhǎrelul. Acum, ruşii sunt mîndri de prestaţia de la ONU a lui Vladimir Putin, dar mîine vor cere ca prosperitatea sǎ revinǎ în Rusia.

Cum spuneam, toate se leagǎ între ele, de unde şi intenţia lui Ban Ki-moon de a propune o abordare "globalǎ" a crizei refugiaţilor, crizǎ care de fapt priveşte pe toatǎ lumea, nu doar pe europeni.

In faţa numeroaselor probleme cu care este confruntatǎ comunitatea internaţionalǎ, ONU îşi dǎ seama de asemenea cǎ nu dispune mijloace suficiente pentru a interveni. Motiv pentru care a lansat un apel la noi fonduri, ceea ce a şi obţinut din partea grupului G7 şi din partea monarhiilor petroliere din Golf. In jur de un miliard opt sute de milioane de euro vor fi deblocaţi în favoarea mai multor organisme specializate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, pentru ca sǎ poatǎ interveni pe teren mai eficient în taberele de refugiaţi şi în operaţiunile de menţinere a pǎcii. Niciodatǎ, de la al doilea rǎzboi mondial încoace, pe planetǎ nu au existat mişcǎri migratorii mai ample ca acum: 60 de milioane de persoane sunt de fapt deplasate din cauza numeroaselor conflicte. In privinţa acestora, trebuie spus cǎ unele sunt ultra-mediatizate iar altele uitate. Despre Siria şi Irak se vorbeşte în fiecare zi, despre Sud Sudan, Yemen sau Eritreea mult mai puţin.

ONU rǎmîne o instanţǎ necesarǎ, o maşinǎ giganticǎ şi reprezentativǎ, chiar dacǎ imperfectǎ şi plinǎ de contradicţii. Imposibil sǎ nu ne gîndim la faptul cǎ Arabia Sauditǎ şi Qatarul, de exemplu, contribuie la finanţarea unor organizaţii onusiene care intervin în favoarea refugiaţilor, dar tot ele au finanţat în lumea arabǎ cele mai retrograde şcoli coranice din care s-au hrǎnit şi fanaticii jihadişti care pun pe dumuri astǎzi sute de mii de oameni. Iatǎ-ne deci într-o ecuaţie politicǎ şi umanǎ contradictorie, din care nu lipseşte însǎ sentimentul cǎ marea mizǎ a umanitǎţii astǎzi, precum şi a maşinii onusiene, este aceea de a învinge haosul.