Siria şi intervenţia rusǎ: începutul sfîrşitului pentru jihadişti sau complicarea situaţiei?

Putem spune cǎ în aceastǎ sǎptǎmînǎ s-a produs o accelerare a evenimentelor legate de Siria, în contextual Adunǎrii generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Francezii au dat tonul, înainte de discursul pronunţat luni de şeful statului francez la New York, lansînd bombardamente împotriva bazelor jihadiste de pe teritoriul sirian.  Motivaţia lui François Hollande, explicatǎ la ONU, estea aceea de "legitimǎ apǎrare", întrucît Franţa se aflǎ sub ameninţarea Organizaţiei statul islamic. Franţa a mai lansat o ofensivǎ şi pe plan juridic, deschizînd o anchetǎ împotriva lui Bachar al-Assad acuzat de crime împotriva umanitǎţii. Mai spectaculoasǎ este însǎ iniţiativa ruşilor, care intrǎ în acţiune, dupǎ cum spun ei, la cererea regimului de la Damasc. De fapt, ruşii vor sǎ forţeze mîna occidentalilor pentru a-i obliga sǎ-l accepte, mǎcar în aceastǎ fazǎ, pe Bachar al-Assad drept un partener în lupta anti-jihadistǎ. Ceea ce occidentalii nu sunt dispuşi sǎ facǎ, de unde opinia multor comentatori cǎ iniţiativele Rusiei nu fac decît sǎ complice situaţia în Siria.

Una din consecinţele imediate este însǎ faptul cǎ occidentalii, în special amercianii, britanicii şi francezii sunt obligaţi sǎ-şi coordoneze acţiunile, pentru a evita eventuale incidente în spaţiul aerian sirian. Trebuie spus cǎ acest spaţiu devine acum ultra-aglomerat, pentru cǎ alǎturi de avioanele lui Bachar al-Assad opereazǎ cele ale coaliţiei condusǎ de Statele Unite, iar acum şi avioanele ruseşti.

Ministerul rus al apǎrǎrii a dezminţit astǎzi toate acuzaţiile formulate în diverse capitale occidentale legate de faptul cǎ avioanele ruseşti ar fi ales ca ţintǎ mai degrabǎ forţe rebele siriene care nu sunt însǎ şi jihadiste, şi care îl "deranjeazǎ" (prin legitimitatea lor) pe preşedintele sirian mai mult decît Organizaţia statul islamic. Existǎ în orice caz un risc în materie de interpretare a conceptului de "terorist", şi s-ar putea ca ruşii sǎ fie tentaţi sǎ adopte mai degrabǎ înţelesul pe care îl dǎ puterea de la Damasc acestui cuvînt. Pentru Bachar al-Assad sunt "terorişti" toţi sirienii care s-au revoltat împotriva regimului şi a dinastiei Assad, indiferent dacǎ au motivaţii politice sau religioase, indiferent dacǎ sunt laici sau credincioşi, indiferent dacǎ împǎrtǎşesc ideologia jihadistǎ sau doresc doar o schimbare de regim în Siria.

Pentru occidentali, "teroriştii" sunt fǎrǎ nici un dubiu jihadiştii care s-au afiliat Organizaţiei statul islamic, precum şi ceilalţi indivizi care graviteazǎ în jurul Al-Qaidei şi al altor astfel de nuclee islamiste radicale propovǎduind de fapt rǎzboiul sfînt şi distrugerea occidentului. In limbajul oficial occidental, ceilalţi sirieni care au luat armele împotriva lui Bachar al-Assad sunt desemnaţi prin termenii de "rebeli sau insurgenţi". Are oare, şi Moscova, aceastǎ viziune? Iatǎ un punct în privinţa cǎruia Vladimir Putin, care îl susţine necondiţionat pe Bachar al-Assad, ar trebui sǎ se explice.

Atacurile lansate de ruşi în Siria au o rezonanţǎ internaţionalǎ extrem de puternicǎ şi pentru faptul cǎ sunt primele de acest gen din ultimii 36 de ani. Mai precis, ruşii nu au mai lansat operaţiuni militare în zone atît de îndepǎrtate de Rusia din 1979, de cînd au invadat Afganistanul. Sigur, de data aceasta ruşii nu preconizeazǎ nici o intervenţie la sol, cel puţin nu singuri, fǎrǎ o coaliţie în jurul lor, dar trebuie constatat cǎ iniţiativa lor provoacǎ din nou un fel de polarizare pro şi contra pe plan internaţional. Arabia Sauditǎ a şi reacţionat şi le cere ruşilor sǎ opreascǎ atacurile, în timp ce Venezuela îşi declarǎ sprijinul faţǎ de intervenţia rusǎ. Conflictul din Siria devenise deja unul regional, acum este pe cale de a se internaţionaliza în ritm accelerat.