Fenomenul migraţiei şi "dansul" incert al cifrelor

Aceste fluctuaţii legate de cifre pun în evidenţǎ cel puţin un lucru, şi anume cǎ fenomenul este total ieşit de sub control. La început s-a vorbit despre repartizarea în Europa a 120 000 de refugiaţi, cu un efort precis pentru fiecare ţarǎ în parte. Cum presa şi chiar unii "contabili" de la Bruxelles nu se tem de ridicol, au fost precizate respectivele cote cu lux de amǎnunte: 17 036 de refugiaţi pentru Germania, 12 962 pentru Franţa, 8113 pentru Spania, 5082 pentru Polonia, 2475 pentru România, 2448 pentru Belgia şi aşa mai departe. Acest tip de contabilitate a fost între timp abandonat (dupǎ ce toate agenţiile de presǎ l-au preluat cu lux de amǎnunte). In prezent sunt avansate cifre rotunde, pentru cǎ responsabilii care se ocupǎ de problemǎ par sǎ fi avut o revelaţie: şi anume cǎ în spatele fiecǎrui refugiat se aflǎ o familie care şi ea are dreptul sǎ vinǎ în Europa din clipa în care unui singur membru i s-a aprobat azilul.

Dupǎ prima fazǎ a dezbaterilor, şi a polemicilor, cînd a fost evocatǎ doar cifra de 120 000 de refugiaţi, au început sǎ curgǎ alte cifre, mai apropiate de adevǎr, şi fǎrǎ sǎ conţinǎ în ele grotescul preciziei. Germania, de exemplu, anunţa ca fiind mult mai plauzibilǎ cifra de 800 000 de migranţi aşteptaţi pe teritoriul ei în 2015. Iar acum iatǎ cǎ Bild evocǎ cifra de 1 500 000 de mii de persoane, ceea ce, în caz de regrupare a familiilor, ar putea da cifra de 7 360 000 de oameni.

De fapt nimeni nu ştie ce se va întîmpla în perioada urmǎtoare,  cu excepţia faptului cǎ iarna va mai tempera puţin traversǎrile pe mare dinspre Turcia spre coastele europene. Pentru moment rǎmîne incertǎ chiar şi cifra intrǎrilor ilegale zilnice în Germania. Codidianul german considerǎ cǎ acestea se situeazǎ între 7000 şi 10 000 în fiecare zi. Dupǎ cum spune filozoful francez Alain Finkielkraut într-o nouǎ carte care suscitǎ noi polemici în Franţa, Europa se aflǎ în faţa unei situaţii pentru care nu are referinţe în trecut. Nici una din problemele cu care s-au confruntat pînǎ acum, cel puţin în ultima sutǎ de ani, europenii, nu-i vor ajuta sǎ înţeleagǎ şi sǎ facǎ faţǎ noului fenomen, mai spune Alain Finkielkraut.