Europa: frica de islamul radical şi frica de a dezbate liber pe tema islamului şi a imigraţiei

Practic nu trece o zi în Franţa fǎrǎ ca subiectele legate de imigraţie, de islam, de integrarea strǎinilor şi de identitatea Europei sǎ nu provoace scîntei, luǎri de poziţie uneori vehemente, cu acuze grave de genul: "Dacǎ nu gîndeşti ca mine înseamnǎ cǎ faci jocul Frontului Naţional sau al populiştilor". Un intelectual respectat în Franţa, capabil de analize extrem de nuanţate, Jean-François Kahn, a luat în ultimul timp de mai multe ori atitudine în privinţa acestei maniere de a dezbate, cu acuzaţii relativ grave. Iatǎ ce scrie el în revista Marianne: "Mai este posibil sǎ ne confruntǎm opiniile contradictorii (pentru cǎ acesta este chiar principiul pluralismului democratic) fǎrǎ sǎ-l diabolizǎm, sǎ-l excomunicǎm, sǎ-l anatemizǎm pe interlocutor."

Mai precis, Jean-François Kahn considerǎ ca fiind un semn grav, chiar nedemn pentru o democraţie cum este cea francezǎ atunci cînd publicaţii respectate precum Libération sau Le Monde îl acuzǎ pe un filozof precum Michel Onfray cǎ face, prin unele din declaraţiile sale, jocul Frontului Naţional.

Vivacitatea duelurilor ideologice ţine de natura însǎşi a democraţiei, mai spune Jean-François Kahn, cu condiţia însǎ ca diferenţa de opinie afişatǎ de celǎlalt sǎ nu fie încriminatǎ. Un alt intelectual francez extrem de activ în aceastǎ perioadǎ, Alain Finkielkraut, declara recent cǎ în Franţa au început sǎ fie practicate "arderi pe rug mediatice". Altfel spus, cu o mare rapiditate, intelectuali care îşi permit sǎ-şi exprime pǎreri care nu aparţin acelei sfere numitǎ "corectitudinea politicǎ" sunt taxaţi imediat de deviaţionişti de dreapta sau de extremǎ dreapta, de populişti, de islamofobi sau chiar de rasişti. Jean-François Kahn are un termen pentru a desemna aceastǎ tendinţǎ: "terorismul intelectual".

El nu merge atît de departe încît sǎ spunǎ cǎ existǎ un "terorism al gîndirii politice corecte", dar avertizeazǎ cǎ aceastǎ formǎ de presiune are un efect pervers: altfel spus cetǎţenii înceteazǎ sǎ mai spunǎ ce gîndesc cu adevǎrat pentru cǎ se tem sǎ fie ostracizaţi, notaţi "prost" de editorialişti sau de anumite medii de informare, intimidaţi practic şi reduşi la tǎcere. Ori, nu exact acest lucru îl doresc adevǎraţii terorişti, islamiştii radicali şi jihadiştii? Adicǎ sǎ reducǎ la tǎcere democraţiile occidentale, sǎ infuzeze frica în mintea cetǎţenilor şi sǎ-i facǎ sǎ se teamǎ sǎ mai spunǎ ce gîndesc? De ce ar trebui sǎ-i fie fricǎ unui european sǎ spunǎ în gura mare cǎ se teme de consecinţele imigraţiei masive şi a valului de refugiaţi fǎrǎ precedent? Oare nu şi-a cîştigat acest cetǎţean dreptul de a-şi spune deschis pǎrerea, şi de a şi-o confrunta cu ceilalţi, într-un spaţiu care are ca valoare esenţialǎ libertatea de expresie?

Iatǎ cam care sunt concluziile lui Jean-François Kahn într-un moment cînd extrema dreaptǎ jubileazǎ de fapt. Si aceasta întrucît este datǎ favoritǎ în multe sondaje la capitolul intenţiilor de vot la viitoarele scrutinuri în Franţa. Unul din motive fiind acela cǎ oamenii care sunt obligaţi sǎ tacǎ în spaţiu dezbaterii publice, de teamǎ sǎ nu fie ostracizaţi, voteazǎ pînǎ la urmǎ, în momentul cînd nu-i vede nimeni, cu extrema dreaptǎ.

Interesant este şi avertismentul unui alt editorialist, Christophe Barbier. El spune urmǎtoarele: "Organizaţia statul islamic reuşeşte sǎ dezechilibreze, chiar sǎ denatureze democraţiile noastre. Infiltrînd zeci de jihadişti în Europa şi obligînd sute de mii de imigranţi sǎ vinǎ la noi, islamiştii au obţinut deja o mare victorie: frica s-a instalat în tabǎra noastrǎ".

Subtil semnal de alarmǎ, care ar trebui sǎ-i punǎ pe gînduri pe europeni. Ei se aflǎ, unii fǎrǎ sǎ-şi dea seama, într-un rǎzboi declarat împotriva islamului radical. Iar dacǎ frica se va instala în Europa, ca o angoasǎ cǎ ea ar putea pierde aceastǎ bǎtǎlie, dar şi pe terenul dezbaterilor de idei, ca nu cumva sǎ încalci "poruncile" corectitudinii politice, atunci chiar cǎ nu mai e nimic de fǎcut… Frica de a dezbate liber este în orice caz un uluitor cal troian trimis de integrişti în Europa şi hrǎnit cu inconştienţǎ chiar de unii intelectuali europeni numiţi în Franţa " des bien pensants", adicǎ cei care "gîndesc bine". Si împotriva cǎrora se exprimǎ acum unii "dizidenţi" precum Michel Onfray, Jean-François Kahn sau Alain Finkielkraut.