Comerţul cu artǎ la umbra "bulei" speculative

Specialiştii spun chiar cǎ s-a constituit o "bulǎ a comerţului cu artǎ", oarecum dupǎ modelul celei imobiliare. Altfel spus, colecţionarii sunt incitaţi sǎ cumpere artǎ modernǎ, galeriile şi experţii nu au decît de cîştigat dacǎ preţurile cresc iar în goana dupǎ cîştig marile case de licitaţii nu au nici un simţ al mǎsurii. Personal aş spune cǎ atunci cînd vine vorba despre bani nimeni nu mai are nici simţul ridicolului.

Cînd o sculpturǎ semnatǎ de Jeff Koons (este vorba de celebrul Balloon Dog) se vinde cu 58 400 000 de dolari, este limpede cǎ lumea comerţului de artǎ se conduce dupǎ reguli enigmatice şi dupǎ criterii care scapǎ total omului de rînd. Revista L’Express dedicǎ, în ultimul sǎu numǎr, un dosar întreg acestui fenomen cu informaţii dintre cele mai interesante.

De fapt, în ultimii ani, piaţa artei a prosperat întrucît în lume s-au deschis multe muzee. Cǎ sunt mari sau mici, cam 800 de muzee se înfiinţeazǎ anual, spun specialiştii. Ca sǎ nu mai vorbim de fundaţii private, cum a fost recent inaugurarea la Paris a fundaţiei Louis Vuitton. De unde interesul pentru arta modernǎ întrucît într-un fel sau altul aceste muzee şi fundaţii trebuie sǎ propunǎ ceva… Noi ţǎri au intrat pe piaţa artei, cum ar fi China, India, Brazilia, Rusia sau Qatar. Colecţionari bogaţi sau pur şi simplu oameni bogaţi care vor sǎ investeascǎ în artǎ cer expertiza galeriilor, care nu ezitǎ sǎ producǎ "celebritǎţi" din nimic… In acest context, unii artişti deveniţi vedete internaţionale s-au "industrializat". Jeff Koons, de exemplu, are 130 de angajaţi care lucreazǎ dupǎ planurile sale şi produc obiecte în serie.

Rentabilitatea investiţiilor în obiectele de artǎ s-a dovenit a fi un alt fenomen uluitor. In 1990 un tablou de Jean-Michel Basquiat a fost cumpǎrat cu 60 000 de dolari şi revîndut în 2015 cu 8 800 000 de dolari. Cum sǎ nu intri în sfera speculativǎ a comerţului cu artǎ în aceste condiţii?

Revista l’Express avertizeazǎ însǎ cǎ sistemul începe uşor, uşor sǎ se fisureze, şi cǎ existǎ semne cǎ "bula speculativǎ" din acest domeniu a ajuns la capacitatea sa maximǎ de digerare a aberaţiilor. Iar în momentul cînd va exploda, cînd cota unor artişti, umflatǎ artificial, se va prǎbuşi, unii colecţionari vor pierde de fapt bani mulţi. Intre noi fie vorba, faptul cǎ nişte oameni care au bani foarte mulţi riscǎ sǎ piardǎ bani mulţi investiţi în obiecte stupefiant de mediocre nu întristeazǎ pe nimeni. Mai trist este faptul cǎ absolut nimeni n-ar putea sǎ mai spunǎ astǎzi în ce constǎ valoarea unui obiect aşa-numit artistic.

Si de fapt nimeni nici nu ştie astǎzi ce este arta. Atîta vreme cît existǎ o cerere aşa-zis "artisticǎ", oferta care vine în întîmpinarea ei poartǎ numele de artǎ. Emoţia provocatǎ de o instalaţie sau de un obiect nu mai este, în nici un caz, un criteriu. Frisonul bǎnesc însǎ, da, cînd publicul aude cǎ un anume artist vinde cu preţuri fabuloase, atunci se creazǎ imediat un interes special în jurul lui. Ultima datǎ cînd s-a produs o explozie a bulei speculative în domeniul artistic a fost în 1992, cînd preţurile la "operele" multor artişti s-au prǎbuşit cu 50 la sutǎ.

In lumea în care trǎim însǎ nimeni nu este interesat sǎ înveţe din greşelile trecutului, comerţul produce o formǎ de adrenalinǎ care se consumǎ numai la timpul prezent.