Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Libanul, victimă colaterală a războiului din Siria

beirut.jpg

Dublul atentat comis joi 12 noiembrie 2015 în periferia sudicà a Beirutului este unul dintre cele mai sângeroase din ultimii ani
Dublul atentat comis joi 12 noiembrie 2015 în periferia sudicà a Beirutului este unul dintre cele mai sângeroase din ultimii ani
Image source: 
REUTERS/Hasan Shaaban

In Liban a fost vineri zi de doliu naţional după atentatul comis joi într-un fief al mişcării Hezbolah. Soldat cu cel puţin 44 de morţi, atacul revendicat de organizaţia statul islamic este unul dintre cele mai ucigătoare de când s-a terminat războiul civil în ţara cedrului. Emoţia provocată în Liban este cu atât mai mare cu cât ţara a fost ţinta a numeroase atacuri de când a început acum 4 ani războiul din Siria.

In ciuda haosului care domneşte în ţara vecină şi nu numai, Libanul trăia de aproape doi ani un fel de acalmie pe frontul atentatelor. Cel de joi le-a trezit deci libanezilor amintiri neplăcute, cu atât mai neplăcute cu cât atacul din periferia sudică a Beirutului este cel mai sângeros din 1990 încoace, cu alte cuvinte de când s-a încheiat războiul civil.

Atacul sinucigaş de acum – doi kamikaze s-au aruncat deci în aer, un al treilea a murit înainte ca să-şi poată declanşa bomba - a avut loc într-o periferie locuită practic doar de membrii mişcării şiite Hezbolah : baza socială a miliţiei, cadrele sale – politice sau militare – toţi sunt la Burj el-Barajné, suburbia capitalei Beirut.

In comunicatul de revendicare a dublului atentat de joi organizaţia statul islamic salută faptul că « soldaţii califatului au lovit bastionul ereticilor ». O referinţă directă deci la şiiţi pe care jihadiştii îi consideră ca pe nişte apostaţi. In plus, ura viscerală şi ancestrală a extremiştilor suniţi vizavi de Hezbolah a fost aţâţată şi mai mult de participarea miliţiilor şiite din 2012 încoace la reprimarea mişcării anti-Assad din Siria, o mişcare cu dominantă sunită. Suniţii au comis dealtfel în semn de represalii o serie de atacuri în sectoarele şiite din Beirut în 2013 şi începutul lui 2014 şi chiar au vizat cu unul dintre ele ambasada Iranului din Liban, ţara molahilor fiind considerată « naşul » regional al Hezbolahului. Atacurile au fost revendicate de o sumedenie de mişcări teroriste sau combatante regionale şi sunite.

« Actul abject » de joi cum l-a descris preşedintele francez François Hollande survine în momentul în care organizaţia statul islamic are ceva dificultăţi pe teren, e pusă sub presiune tot mai mare mai ales de când a intervenit şi Rusia. Bombardamentele aviaţiei ruse au redat capacităţi ofensive trupelor lui Bachar al-Assad care încep încet încet să recucerească localităţi. In dificultate sunt teroriştii suniţi şi în Irak unde sunt confruntaţi cu o ofensivă combinată a kurzilor cu coaliţia internaţională.

Incolţită în fiefurile sale, organizaţia statul islamic ripostează pe alte terenuri, răzbunându-se de asemenea contra aliaţilor regimului sirian. Atacul de joi de la Beirut urmăreşte aceleaşi obiective precum doborârea avionului din Sinai : lovirea, « pedepsirea » Rusiei şi a Hezbolahului, aliatul-cheie al regimului de la Damasc. Prin aceste demonstraţii de forţă, organizaţia teroristă demonstrează de ce este capabilă şi flutură totodată spectrul unei spirale noi a violenţeleor dacă ofensiva anti-organizaţia statul islamic continuă. « E o strategie a provocării ; obiectivul este de a semăna zâzanie între şiiţii şi suniţii din Liban » spune un cercetător citat de ziarul Le Monde. Pentru moment societatea libaneză a rezistat acestor provocări cu mici excepţii. Câtă vreme va mai dura însă acest miracol în faţa unui duşman ce pare mai hotărât ca niciodată ?

Libanul, victimă colaterală a războiului din Siria