Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


De ce atîta urǎ? Tentative de înţelegere a resorturilor ideologice ale jihadismului

2015-11-15t210007z_1558608121_lr2ebbf1mbwjg_rtrmadp_3_france-shooting_0.jpg

Paris, omagii aduse victimelor
Sursa imaginii: 
credit foto: rfi.fr

Teroriştii care au comis vinea trecutǎ la Paris acte de barbarie fǎrǎ precedent sunt emanaţia unei ideologii care continuǎ sǎ atragǎ mulţi tineri din lumea arabo-musulmanǎ dar şi din Occident. Fenomenul rǎmîne extrem de îngrijorǎtor, iar mult specialişti atrag atenţia cǎ lumea democraticǎ nu-şi cunoaşte suficient de bine adversarul.

Ce spun experţii

In aceste zile se spun multe lucruri despre ceea ce s-a întîmplat efectiv la Paris, dar puţini sunt cei care cunosc efectiv foarte bine ce se întîmplǎ în lumea arabo-musulmanǎ. Am încercat deci în ultimile 48 de ore sǎ notez efectiv pǎrerile experţilor, ale celor care au fost fie diplomaţi trimişi la faţa locului, fie universitari care au studiat sistematic metalitǎţile şi realitǎţile din lumea şiitǎ şi sunitǎ, fie strategi care au trǎit pe teren realitatea complexǎ din Irak, Afganistan, Siria, Libia şi alte ţǎri din regiune.

Iatǎ cîteve dintre aceste concluzii. Organizaţia statul islamic este departe de a fi o bandǎ de psihopaţi, este un grup religios şi militar bine organizat, care dispune de lideri militari competenţi şi de specialişti în mediatizare a jihadului. In ce-i priveşte pe liderii militari, ei sunt în marea lor majoritate foşti ofiţeri ai armatei lui Sadam Hussein, dizolvatǎ dupǎ intervenţia americanǎ în Irak.

Citez din ce spun o specialistǎ în geopoliticǎ arabo-musulmanǎ de origine somalezǎ, Ayaan Hirsi Ali, care este şi scriitoare şi trǎieşte în Olanda: "Nu vom cîştiga rǎzboiul împotriva islamului radical arestînd cîţiva kamikaze înainte de a-şi declanşa centurile de exploziv. Pentru cǎ alţi candidaţi la jihad le vor lua locul. Nu vom cîştiga nici dacǎ vom şterge de pe harta lumii statul islamic sau Al Qaida sau Boko Haram, pentru cǎ un al grup radical va apǎrea în altǎ parte. Nu vom cîştiga decît dacǎ vom fi capabili sǎ combatem ideologia islamului radical, dacǎ vom putea opune mesajului sǎu axat pe morte, pe intoleranţǎ şi pe viaţa de dincolo mesajul nostru axat pe viaţǎ, pe libertate şi pe accesul la fericire aici şi acum."

Lupta trebuie dusǎ şi pe terenul ideilor

Nu este pentru prima datǎ cǎ se aud astfel de voci, care spun cǎ bombardamentele sunt necesare, chiar şi realizarea unei mari coaliţii şi o intervenţie la sol în Siria, dar în nici un caz victoria finalǎ nu se va produce pe acest teren, ci pe cel al ideilor.

Cei care cunosc bine realitǎţile din spaţiul evocat mai spus spun cǎ Occidentallii şi lumea liberǎ au subestimat pînǎ acum capacitatea de seducţie a islamului radical. Ceea ce s-a vǎzut şi vinerea trecutǎ. Dincolo de actul care rǎmîne barbar, faptul cǎ şapte sau opt tineri care cunosc bine occidentul, care ştiu ce înseamnǎ viaţa în Franţa sau în Belgia, au decis sǎ se sinucidǎ în numele unui ideal aşa-zis "sfînt", acest fapt rǎmîne tulburǎtor, îngrijorǎtor. De unde vine ura lor faţǎ de stilul de viaţǎ occidental, faţǎ de democraţie şi libertate, iatǎ un subiect care trebuie aprofundat. Cum reuşesc ideologii care i-au format şi fanatizat pe aceşti tineri sǎ le insufle o urǎ atît de intensǎ, iatǎ un mecanism care trebuie decorticat şi înţeles.

Spre deosebire de marea majoritate a editorialiştilor, care sunt indignaţi dar deseori rǎmîn în cadrele unor analize corecte din punct de vedere politic, adevǎraţii experţi spun lucruri care deranjeazǎ.

De exemplu, faptul cǎ doctrina jihadistǎ, deşi minoritarǎ în sînul islamului, este consideratǎ totuşi legitimǎ de o mare parte a comunitǎţii sunite. Ori, mai spun aceşti observatori avizaţi, şi în acest lucru rezidǎ forţa Organizaţiei statul islamic. Marea majoritate a suniţilor nu aprobǎ parcticile jihadiştilor, dar nici nu dezaprobǎ acele versete din Coran în care este preconziatǎ supunerea prin intermediul armelor a aşa-zişilor necredincioşi.  Iar operaţiunea de tipul celei organizatǎ la Paris are ca scop sǎ le demonstreze candidaţilor la jihad cǎ pot provoca haosul în lumea occidentalǎ cu mijloace limitate (un pistol mitralierǎ şi o centurǎ de exploziv). 

Il citez în continuare pe americanul Bernard Haykel, de la Universitatea Princeton, unul dintre cei mai mari experţi în materie de islam radical: "musulmanii care pretind cǎ islamul nu are nimic de-a face cu Organizaţia statul islamic şi cu jihadismul adoptǎ de fapt o poziţie corectǎ din punct de vedere politic şi trec sub tǎcere ceea ce islamul urmǎreşte din punct de vedere istoric şi în mod tradiţional".

Revin în Europa rǎzboaiele le relegioase?

Sigur, pentru Europa, care a cunoscut fenomenul rǎzboaielor religioase în secolul al XVI-lea şi al XVII-lea, faptul cǎ se vede  antrenatǎ într-un nou rǎzboi religios este o surprinzǎ enormǎ, stupefiantǎ. Ceea ce explicǎ şi incredulitatea europenilor faţǎ de adevǎrata naturǎ a jihadismului şi faţǎ de noul adversar.
 
Fascinaţia multor tineri musulmani faţǎ de jihadism vine din faptul cǎ doctrina sa are o bazǎ istoricǎ, se inspirǎ din cultul profetului Mahomed care a fost şi teolog, şi şef de stat, şi şef militar şi negustor, iar în miezul acestei doctrine se aflǎ un proiect de "purificare" a lumii, un contra-model în raport cu cel occidental, un model care are şi o dimensiune apocalipticǎ şi nihilistǎ. Toate aceste ingrediente atrag un tineret de culturǎ musulmanǎ care se simte izolat, marginalizat, nerespectat, uneori fǎrǎ orizont… Inchei cu aceastǎ concluzie formulatǎ de un alt comentator: în prezent Organizaţia statul islamic este în rǎzboi cu toatǎ lumea, dar nu se poate spune deocamdatǎ cǎ l-a pierdut.
 
Fǎrǎ îndoialǎ, victoria trece şi prin înfrîngerea ideologicǎ şi mediaticǎ a doctrinei care inspirǎ jihadismul, iar în aceastǎ luptǎ trebuie înrolaţi intelectualii arabo-musulmani, elitele culturale arabe… Vocea lor, însǎ, nu se aude prea des şi prea puternic. Personal am constat cǎ în aceste zile, la Paris, s-au realizat multe reportaje, dar nu am vǎzut nici unul fǎcut în cartierele unde populaţia de origine musulmanǎ este foarte numeroasǎ sau chiar majoritarǎ. Unii comentatori numesc aceste zone "teritoriile pierdute ale Republicii". Si chiar premierul Manuel Valls evoca existenţa unei secesiuni culturale în Franţa. Recucerirea acestor teritorii pierdute este şi ea o prioritate în lupta împotriva terorismului.