Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Paris: conferinţa speranţei

Cei 150 de şefi de stat şi de guvern prezenţi astǎzi la Conferinţa de la Paris pe tema schimbǎrilor climaterice au lansat, în limbi diferite, un singur mesaj: toatǎ lumea este de acord cǎ trebuie fǎcut ceva, cǎ planeta noastrǎ este în pericol, cǎ activitatea umanǎ a agravat poluarea şi cǎ tot oamenii trebuie sǎ gǎseascǎ soluţii. Consensul festiv de astǎzi riscǎ sǎ se atenueze însǎ în zilele urmǎtoare.

Tonul adoptat de totalitatea liderilor planetari are ceva comun, este în acelaşi timp solemn şi responsabil. Puse cap ca cap, aceste mesaje au şi ceva emoţionant, tulburǎtor chiar, pentru cǎ dau imaginea unei mari diversitǎţi lingvistice şi identitare pe o planetǎ unicǎ însǎ, care este o casǎ comunǎ… Iatǎ doar cinci voci din acest cor planetar, reunit pentru un singur mesaj.

Imposibil sǎ nu-ţi vinǎ în minte, ascultînd mesajele de cîte trei minute formulate de liderii planetei, imaginea biblicǎ a Turnului Babel. Cu diferenţa însǎ cǎ, de data aceasta, la Paris, nu multiplicarea limbilor riscǎ sǎ împiedice construcţia edificiului, ci egoismele naţionale. Pentru cǎ dupǎ acest moment de comuniune în jurul unei urgenţe planetare, de mîine încep negociatorii sǎ preia ştafeta, iar la nivelul detaliilor încep şi divergenţele.

Francezii au aceastǎ expresie, "déjà vu", preluatǎ şi de alte limbi pentru a spune cǎ vechi reflexe sau atitudini se regǎsesc în noi contexte.

Momente de entuziasm şi apeluri la raţiune s-au mai vǎzut în ultimii 25 de ani, de cînd încep şefii de stat şi de guvern, alertaţi de experţi şi de oamenii de ştiinţǎ, sǎ se reuneascǎ pentru a discuta despre schimbǎrile climaterice. La "summit-ul Terrei" de la Rio, în 1992, sau la Conferinţa de la Kyoto, în 1997, s-au spus, tot aşa, fraze solemne şi au fost lansate apeluri la mobilizare. Tipul de conferinţǎ gǎzduitǎ acum la Paris s-a mai ţinut şi la Durban în Africa de Sud, la Doha în Qatar, la Varşovia în Polonia, la Lima în Peru… Si de fiecare datǎ scenariul a fost oarecum asemǎnǎtor. De cîte ori nu s-a vorbit de "moment crucial" pentru salvarea planetei, sau de "o nouǎ paginǎ" în comportamentul ecologic al oamenilor…

Intr-un fel, cu fiecare conferinţǎ pe tema climei şi a mediului înconjurǎtor totul este reluat de la zero, deşi treptat liderii planetei au început sǎ înveţe cîte ceva din greşelile trecutului.

De data aceasta, Franţa, ţara organizatoare a Conferinţei, vrea sǎ evite cu orice preţ eşecul de la Coopenhaga din 2009. Atunci negociatorii au avut pe masǎ un text de 300 de pagini în care s-au împotmolit pur şi simplu. Iar şefii de stat şi de guvern, care au sosit în ultimile douǎ zile la discuţii, nu au mai putut salva nimic din şantierul fragmentat la extrem de negociatori. De data aceasta, la Paris, negociatorii au în faţa lor doar 50 de pagini de text iar şefii de stat şi de guvern au venit chiar din prima zi pentru a-i inspira şi a-i incita sǎ gǎseascǎ un consens.

Ministrul de externe francez Laurent Fabius arǎta însǎ, cu cîteva ore înainte de deschiderea oficialǎ a Conferinţei, cǎ existǎ deja cel puţin 50 de elemente de dezacord în jurul celor 50 de pagini cîte conţine proiectul de acord. Zilele urmǎtoare sunt deci dificile, cu o dimensiune tehnicǎ şi politicǎ importantǎ, şi mai ales riscǎ sǎ fie puse sub semnul acestei parabole biblice a Turnului Babel. In acest moment însǎ speranţa este permisǎ, ceea ce a spus la un moment dat şi Laurent Fabius: "aceasta este o Conferinţǎ a speranţei".