Libia: viitorul dosar urgent pentru occidentali

Jihadiştii au reuşit să ocupe teren într-o ţară care se află de fapt în plin haos şi în care se înfruntă două guverne, două Parlamente şi două mari grupări politice. Mai trist este însă faptul că în localităţile unde a luat puterea Organizaţia statul islamic, aceasta pare să fie sprijinită uneori de populaţie. In februarie anul acesta în jur de 400 de luptători jihadişti au sosit la Syrte, oraş situat pe malul Mediteranei, cu rezonanţă simbolică pentru regiune. In prezent jihadiştii par să fie de cinci ori mai numeroşi. Ingrijorător este şi faptul că Syrte nu se află prea departe de Tripoli, şi că de pe malurile Libiei pleacă spre ţărmurile Europei, în special spre Sicilia, mii şi mii de candidaţi la expatriere. Pe bună dreptate Occidentul se teme că jihadiştii vor încerca din nou, cum au făcut-o deja, în contextul fluxului de migranţi, să trimită noi kamikaze spre oraşele europene.

Jihadiştii s-au infiltrat în Libia recurgînd la rute care traversează deşertul, iar la nivel local au profitat de diverse rivalităţi. Intre oraşul Syrte et Misrata, de exemplu, sunt numai 250 de kilometri. La ora revoluţiei anti-Gaddafi, oraşul Misrata s-a aflat practic în avangardă şi a furnizat primele brigade de luptători. In felul acesta Misrata şi-a luat revanşa după 42 de ani de hegemonie regională a vecinilor lor din Syrte. Cînd au sosit însă jihadiştii la Syrte, locuitorii săi au văzut în această nouă schimbare o posibilitate de revanşă faţă de Misrata. Toate aceste detalii pun în lumină complexitatea anumitor zone din Magreb şi Orientul Apropiat, care amintesc de fapt de anumite reflexe pe care le aveau şi oraşele europene, dar în evul mediu.

Rivalităţile regionale, în absenţa unei conştiinţe naţionale, şi a unui stat puternic, suscită alianţe împotriva naturii şi crează complicităţi aproape imposibil de înţeles de mintea occidentalului. Un lucru este sigur însă, după Irak şi Siria, următoarea situaţie de urgenţă unde sunt chemaţi occidentalii să intervină este Libia. Si unde Franţa a avut un rol important de jucat, pentru că la iniţiativa ei a fost răsturnat de fapt regimul lui Muammar Gaddafi. Din păcate europenii nu au fost destul de prezenţi în perioada post-Gaddafi, pentru a consolida un stat astăzi în plină descompunere.