Franţa: problema imamilor radicali care pretind că se opun violenţei

Cele trei moschei au fost închise întrucît starea de urgenţă decretată în Franţa facilitează atît acţiunile poliţiei cît şi reacţia justiţiei. De notat că starea de urgenţă ar putea fi prelungită şi dincolo de data prevăzută iniţial, 26 februarie 2016, ceea ce a suscitat deja un început de polemică. Cele trei moschei au fost identificate ca fiind tot atîtea locuri de radicalizare islamistă, iar într-una din ele s-au găsit documente legate de jihadism. Ori de cîte ori se face o anchetă în privinţa indivizilor care adoptă islamul radical iar apoi comit acte teroriste, un anumit scenariu revine cu regularitate: aproape toţi s-au radicalizat în urma întîlnirii cu un guru, cu un imam radical, sau cu indivizi deja radicalizaţi care frecventează moschei devenite locuri de radicalizare.

Mai există însă o problemă serioasă în Franţa, şi anume faptul că în multe moschei predică imami radicali dar care se declară împotriva violenţei. Aceşti imami salafişti sunt de fapt poate cei mai periculoşi, pentru că în mod legal nu se poate face nimic împotriva lor. Ei înşişi au învăţat de fapt cum să se ascundă în spatele libertăţilor care există în Franţa pentru a îndoctrina comunităţile musulmane şi a le cere să respecte reguli şi principii demne de fapt de evul mediu.

In prezent executivul analizează o posibilă măsură, aceea de a interzice în Franţa predicile în limba arabă. Modelul sugerat este cel din sinagogi, unde rugăciunile se fac în ebraică dar predicile sunt rostite în franceză. Problema este că în Franţa, conform legislaţiei datînd încă din 1905, statul nu are dreptul să intervină în afacerile religioase. Iar în materie de subtilităţi, imamii radicali sunt imbatabili. La Nisa, de exemplu, unui tînăr imam radical i s-a interzis să mai predice, deşi el pretinde că toată viaţa s-a luptat împotriva salafismului şi a wahhabismului. Fără îndoială paleta curentelor islamiste obscurantiste este mult mai largă decît îşi imaginează occidentalii.