Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Extrema dreaptă franceză şi imaginea Franţei în Europa

14646464.jpg

Cotidianul britanic "The Independent"
Image source: 
credit foto: tempsreel.nouvelobs.com

Atentatele de pe 13 noiembrie comise la Paris au provocat o undă de şoc planetară, dar au suscitat şi un sentiment de simpatie şi de solidaritate faţă de francezi în general şi faţă de parizieni în special. O altă undă de şoc, limitată mai mult la Europa, a fost şi scorul fără precedent obţinut de extrema dreapă franceză la primul tur al alegerilor regionale. Imaginea Franţei, însă, cel puţin în Europa, are de suferit în acest context. 

Unele articole apărute în presa străină pun în lumină într-un mod evident acest sentiment de uluire şi neplăcută surpriză faţă de evoluţia peisajului politic francez. Cotidianul britanic "The Independent" nu a ezitat, de exemplu, să-şi deschidă ediţia de marţi 8 decembrie cu un titlu extrem de neliniştitor: "Fascismul cîştigă teren în Franţa" ("France’s fascist uprising"). Personal constat că în Franţa comentatorii evită, în general, să taxeze Frontul Naţional ca fiind un partid "fascist". Formaţiunea condusă de Marine Le Pen este criticată vehement şi sub toate aspectele, acuzată de xenofobie şi populism, de cinism şi de manipulare, de oportunism şi de instrumentalizare politică a tuturor crizelor, de grave derive şi de spirit reacţionar… Dar rareori i se pune eticheta de formaţiune fascistă, sau cel puţin nu în maniera în care o face cotidianul britanic.

Dincolo de aceste considerente, faptul că extrema dreaptă este pe cale de a deveni primul partid al Franţei provoacă nelinişte şi consternare în cadrul Uniunii europene. După cum arată cotidianul Le Figaro, cei mai neliniştiţi sunt germanii, italienii şi britanicii. "Fiecare triumf al extremei drepte întinează imaginea Franţei" scrie corespondentul cotidianului Le Figaro la Bruxelles. Mulţi eurodeputaţi francezi sunt şi ei neliniştiţi întrucît Franţa nu mai dă impresia stabilităţii şi nici a capacităţii de a se adapta la lumea modernă.

Cum Franţa şi-a sumat un rol special în Europa, împreună cu Germania, de motor al construcţiei europene, devine neliniştitor şi faptul că pe teritoriul Hexagonului cîştigă teren o viziune de viitor anti-europeană. Euroscepticismul este deja puternic prezent în Marea Britanie, precum şi în ţări precum Olanda, Danemarca, Polonia, Ungaria, Finlanda sau Republica cehă. Dar cînd vine vorba de Franţa lumea se aşteaptă la cu totul altceva. Pînă acum Franţa a avut această imagine de forţă mobilizatoare, de furnizoare de idealuri şi de vise, chiar de utopii…

Sigur, în 2005 francezii au respins prin referendum un proiect de Constituţie europeană care ar fi putut da o mai mare greutate integrării europene… Acel moment a fost şi el destul de şocant pentru partenerii europeni ai Franţei. Faptul că extrema dreaptă ar putea deveni partidul cu cel mai mare număr de alegători în Franţa riscă să fie însă şi mai şocant. 

Poate că nu întîmplător, exact în această perioadă, de campanie electorală între cele două tururi ale alegerilor regionale, miniştrii de interne francez şi german au adresat o scrisoare comună Bruxelles-ului cerînd "reducerea fluxului de imigranţi care vine în Europa". Nu trebuie uitat că tema majoră a extremei drepte franceze, dar şi a altor partide populiste din Europa, este imigraţia.

Mai rămîne însă o speranţă. Unii experţi examinează harta electorală în Franţa, o suprapun peste harta economică, şi constată un lucru tulburător: extrema dreaptă cîştigă teren numai în zonele unde există precaritate, sărăcie, şomaj… Concluzia ar fi una plină de optimism: şi anume că Frontul Naţional este, în Franţa, mai degrabă o expresie a nemulţumirilor economice decît o forţă ideologică. Extrema dreaptă ar putea deci, într-o bună zi, să dispară dacă economia redemarează.