Ministrul francez al apărării: "2016 va fi anul Libiei"

Siria rămîne ţara cea mai devastată şi care a plătit preţul cel mai scump pe altarul aşa-zisei "primăveri arabe". Criza siriană mai rămîne însă şi o problemă insolubilă pentru moment, în special din cauza toxicităţii morale pe care o reprezintă regimul de la Damasc. Cotidianul Le Monde repoduce în ediţia sa datată joi 17 decembrie o fotografie greu de privit, în care vedem mai multe cadavre de oameni tineri care au fost înfometaţi, torturaţi şi ucişi în închisorile regimului reprezentat de Bachar al-Assad. Un este pentru prima dată că Le Monde publică fotografii din setul de 53 000 de imagini transferat în străinătate de un fost fotograf al poliţiei militare siriene.

Aceste imagini cutremurătoare au de fapt forţa de a respinge fără comentarii toate argumentele pragmatice în virtutea cărora lumea civilizată ar trebui să se alieze cu Bachar al-Assad pentru a învinge într-o primă fază cealaltă formă de barbarie care s-a născut pe tărîm sirian şi irakian, Organizaţie statul islamic.

Revenind însă la acest tsunami istoric, tragic prin consecinţele sale, care a fost "primăvara arabă". O iarnă neagră, a dictaturii şi a opresiunii, s-a instalat între timp în ţări precum Egipt, Libia, Yemen sau Bahrein. Am enumerat doar ţările în care au avut lor revolte populare după modelul tunisian, dar care nu au reuşit să ducă la un început de construcţie a unui stat de drept, cum s-a întîmplat în Tunisia.

In prezent, următoarea verigă slabă a acestui ansamblu este Libia, şi pe bună dreptate ministrul francez al apărării, Jean Yves Le Drian, spune că anul 2016 va fi, din punct de vedere geopolitic, unul libian. Comunitatea internaţională, Uniunea Europeană, ONU, unele ţări arabe precum Algeria, Tunisia şi Marocul încearcă în acest moment să obţină un consens naţional în Libia, care este condusă de fapt de două guverne şi de două parlamente. Joi 17 decembrie, reprezentanţii celor două parlamente rivale ar urma să semneze, în Maroc, un pact de ieşire din criză, un acord care ar trebui să deschidă calea formării unui guvern de uniune naţională. Misiune dificilă întrucît structurile tribale din Libia şi fragmentarea forţelor politice transformă orice reuniune a libienilor într-un fel de gîlceavă explozivă. In absenţa unei stabilizări politice a ţării există însă riscul ca jihadiştii să cîştige tot mai mult teren. Ei controlează deja cîteva zone pe malul Mediteranei iar acum este semnalată deplasarea lor spre interiorul ţării, acolo unde se află şi resursele de petrol.

"Organizaţia statul islamic este un cancer care atacă în prezent celulele fragile din Libia pentru a produce metastază", scrie Le Figaro citînd o voce din anturajul ministrului apărării. Jihadiştii au o strategie clară, ei vor să facă joncţiunea cu rebelii tuaregi din Mali şi să destabilizeze întregul Sahel. Din păcate strategia occidentalilor şi a ţărilor care se opun jihadismului este neclară, iar timpul joacă în favoarea "armatei jihadiste", ca să reiau o expresie a preşedintelui François Hollande.