Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Franţa şi obsesia scrutinului prezidenţial

2015-12-06t140908z_169463708_lr1ebc613ax2z_rtrmadp_3_france-politics_0.jpg

Franta a intrat în febrilitatea viitorului scrutin, prezidentialele din 2017
Image source: 
credit foto: rfi.fr

In Franţa, clasa politică încearcă în continuare să tragă învăţămintele alegerilor regionale de duminica trecută, dar în acelaşi timp se poziţionează strategic în perspectiva alegerilor prezidenţiale din 2017. Adunarea Naţională Franceză examinează în paralel un proiect de lege de natură să fixeze noi reguli legate de acest scrutin care a devenit o obsesie în peisajul politic francez.

Nu de puţine ori deverşi comentatori avizaţi au avertizat că din cauza acestei fascinaţii pe care o exercită funcţia de preşedinte în Franţa, lumea politică nu-şi mai face datoria, în sensul că nu se mai poate concentra suficient pe problemele reale şi cotidiene ale populaţiei. Ceea ce se poate constata deja: întreaga lume politică franceză a intrat de fapt în campanie electorală în vederea prezidenţiatelor, deşi ele vor avea loc peste un an şi cinci luni.

Proiectul de lege legat de mecanismul acestui scrutin îşi propune "modernizarea sa". Modul în care este ales preşedintele Franţei trebuie să fie ireproşabil, transparent, bazat pe o echitate exemplară, spun deputaţii care au propus proiectul de lege. Totul este deci repus în discuţie, inclusiv programul birourilor de vot. Cotidianul Libération publică în context un florilegiu de mesaje care au fost transmise pe Twitter la alegerile din 2012, chiar înainte de închiderea birourilor de vot, de către cei care aveau deja certitudinea că François Hollande va cîştiga. In virtutea noii legi electorale, aceste mesaje ar urma să fie interzise, pentru că uneori ele sunt lansate în timp ce unii alegători mai votează încă… Libération le numeşte "mesaje de tip Radio Londra", adică de genul celor transmise de la Londra, în direcţia rezistenţei franceze, pe vremea ocupaţiei naziste din Franţa.

"Timp frumos la Amsterdam, ploaie la Budapesta". "Pulidor va fi ungur, repet, Pulidor va fi ungur". Iată doar două mesaje de tip "Radio Londra", destul de amuzante de altfel, transmise în 2012, prin care iniţiaţii erau informaţi că François Hollande (al cărui nume evocă Olanda şi deci Amsterdamul) cîştiga în faţa lui Nicolas Sarkozy (care are strămoşi maghiari, de unde aluzia la Budapesta).

Greu de spus însă dacă noua lege va reuşi eradicarea tuturor acestor "scurgeri", şi mai ales instituirea unui mecanism electoral care să nu-i mai facă pe mulţi francezi să fie "dezgustaţi" de acest scrutin (am citat din Libération).

Dezgustul riscă să vină însă şi din altă direcţie, din faptul că majoritatea liderilor politici se vor lăsa aspiraţi, hipnotizaţi de maneverele scrutinului prezidenţial şi vor uita de ceea ce îi afectează acum pe francezi: şomajul, insecuritatea, neîncrederea în viitor.

Dezgustul riscă să se instaleze însă şi pe fondul unui vid ideologic tot mai vizibil. Programele partidelor politice şi ale candidaţilor la prezidenţiale riscă să fie fragile şi neconvingătoare, cum este în prezent Europa, fragilă şi neconvingătoare. Intr-o Europă care, în ultimii 15 ani, a afişat cel mai scăzut ritm de creştere economică din lume, candidaţii la prezidenţiale nu pot promite foarte mult. Si, în plus, electoratul ştie că protagoniştii acestui scrutin obsedant nu au de fapt multă putere economică. Indiferent ce promit ei, viitorul economiei europene şi mondiale este decis de alte instanţe, de Comisia europeană, de Banca Centrală Europeană, de Fondul Monetar Internaţional, de Organizaţia Internaţională a Comerţului, de marile imperii bancare şi bursiere, de sistemul opac al finanţelor mondiale şi al paradisurilor fiscale, precum şi de o globalizare căreia nimeni nu-i stăpîneşte modul de funcţionare.