Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Godot la puterea a treia

cote-slide-godot-2-raphael-arnaud.jpg

"Aşteptîndu-l pe Godot" la Teatrul Bouffes du Nord, Paris
Image source: 
credit foto: bouffesdunord.com

La Paris pot fi văzute în această perioadă două montări cu piesa "Aşteptîndu-l pe Godot" de Samuel Beckett, iar o a treia montare este în turneu în Franţa. Ne putem pune deci întrebarea: de ce produce atîta fascinaţie această piesă? Răspunsuri cu Matei Vişniec, care a văzut unul dintre acest spectacole, şi cu criticul George Banu.

Spectacolul pe care l-am văzut eu este realizat de un important regizor francez, Jean-Pierre Vincent, într-unul dintre cele mai insolite teatre pariziene, Bouffes du Nord. Regizorul a respectat cu stricteţe indicaţiile scenografice ale autorului, aşa că spectatorii se regăsesc în faţa unui fel de teren vag în mijlocul căruia supravieţuieşte un copac, un copac fără frunze însă care pare mort. 

Această imagine este una apocaliptică, iar regizorul notează în caietul program faptul că Beckett a început să-şi scrie piesa în 1948, deci imediat după al doilea război mondial. De unde această lectură posibilă a piesei "Aşteptîndu-l pe Godot", în cheie istorică. De altfel pentru prima dată de cînd văd piese de Beckett montate pe diferite meridiane mi-am pus această întrebare: şi dacă vagabonzii săi sunt inspiraţi din situaţii reale, din ceea ce a văzut Beckett în anii războiului în Franţa, din ceea ce se putea vedea deasemenea pe drumurile Europei după al doilea război mondial: adică oameni rătăcind de colo-colo, unii revenind de departe, alţii rămaşi fără adăpost şi traumatizaţi de barbaria războiului.

In piesa lui Beckett cele două personaje care apar la început vorbesc vrute şi nevrute, dar niciodată despre război. Ori, şi acest lucru poate fi interpretat ca o formă de amnezie, sau ca un refuz. Vladimir şi Estragon în mod programat evită să evoce subiectul care provoacă panică, războiul. Imediat după spectacol am stat de vorbă, în cafeneaua din incinta teatrului, cu criticul George Banu, care mi-a evocat şi prima sa întîlnire cu această sală de teatru cu totul specială…

Revin acum la întrebarea iniţială, de ce piesa "Aşteptîndu-l pe Godot" are atît de mult succes, dintotdeauna de altfel, dar mai ales acum… Regizorul Jean-Pierre Vincent are următoarea explicaţie pe care i-o putem citi în caietul program: în 1948, cînd Beckett scria această piesă, după război, lumea se afla într-un moment de confuzie, de incertitudine. Ori, în prezent, într-un alt context de violenţă şi după multe eşecuri sociale şi economice, oamenii simt acelaşi lucru, că la orizont pîndeşte confuzia şi incertitudinea. De unde sentimentul că piesa este actuală şi că le vorbeşte despre ceva ce trăiesc ei în prezent, în Franţa şi în Europa. Personal ader la această explicaţie şi cred că "Aşteptîndu-l pe Godot" are o conotaţie istorică mai puternică decît am bănui.

 

 

 

George Banu despre Teatrul Bouffes du Nord si piesa "Asteptîndu-l pe Godot"