Ce s-a schimbat în Franţa de la atacul împotriva redacţiei Charlie Hebdo ?

Este un clip care durează un minut şi 30 de secunde în care vedem defilînd cîteva desene făcute de copii şi prin care sunt celebrate de fapt valorile Republicii franceze, printre ele libertatea de expresie şi laicitatea. Clipul este fără cuvinte dar se termină cu vocea unui copil care spune "îmi pace să desenez, deci voi continua". Un omagiu fără echivoc adus celor opt membru ai redacţiei Charlie Hebdo ucişi de terorişti pe data de 7 ianuarie anul trecut. Reamintesc în context că Radu Mihăileanu este autorul a numeroase filme de succes realizate în Franţa, printre care "Concertul".

Pe fond comemorativ, însă, numeroşi editorialişti se întreabă însă ce s-a schimbat în Franţa în aceste ultime 12 luni, mai ales în contextul noului atentat comis pe 13 noiembrie anul trecut şi soldat cu 130 de morţi.

Opoziţia este extrem de critică faţă de executivul socialist. Mai precis, preşedintele Fraçois Hollande precum şi guvernul sunt acuzaţi că ar fi pierdut timpul, că au trebuit să intervină noile atentate de pe 13 noiembrie pentru a trece la acţiune. Sigur, decretarea stării de urgenţă, reintroducerea controlului la frontiere, întărirea procedurilor penale în contextul luptei anti-teroriste, desfăşurarea unor forţe importante de poliţie precum şi a patrulelor militare pe teritoriul ţării, toate acestea sunt măsuri vizibile. Ca şi preconizata reformă constituţională în virtutea căreia binaţionalilor născuţi în Franţa şi acuzaţi de terorism li s-ar putea ridica naţionalitatea franceză.

Situaţia este însă mult mai gravă, avertizează numeroşi eseişti, istorici sau editorialişti, care constată că un "rău" mai adînc s-a înrădăcinat în societatea franceză. Filozoful francez Alain Finkielkraut declară din nou în Le Figaro că Franţa riscă să se destrame şi că Republica franceză a pierdut "teritorii" în faţa islamului radical, pe care trebuie să le recucerească. Un alt specialist al fenomenului Nadia Remadna avertizează, tot în Le Figaro, că de multă vreme primăriile şi puterea locală în cartierele suburbane au promovat o politică nefastă: mai precis au "cumpărat pacea socială" lăsînd să se dezvolte o cultură      impregnată de practici religioase şi dirijată de persoane propovăduind de fapt o veritabilă secesiune faţă de modelul republican.

Cotidianul Libération, care îşi pune şi el întrebări legate de schimbările din Franţa în ultimul an, constată cu tristeţe că spaţiul politic "alunecă" spre dreapta şi că francezii, avînd angoasa securitară, acceptă tot mai des măsuri şi idei care altădată erau considerate ca emanînd dinspre extrema dreaptă.

Merită semnalată şi o altă îngrijorare formulată de mai mulţi scriitori, umorişti şi filozofi: tentaţia autocenzurii. Pentru lumea culturii acest fenomen este poate cel mai teribil, incompatibil în orice caz cu ceea ce reprezintă Franţa pentru întreaga lume.