Franţa, un nou ministru al justiţiei, Jean-Jacques Urvoas numit în locul lui Christiane Taubira

O demisie previzibilă

Din 2014 încoace, mai mulţi reprezentanţi ai acestei aripi stîngi au părăsit de fapt guvernul, cele mai emblematice figuri fiind Arnaud Montebourg, Benoît Hamon şi Aurélie Filippetti. Aceştia din urmă au format la un moment dat o veritabilă "frondă", criticînd mai ales politica economică a guvernului.

Dacă ar fi să ne luăm după comentariile din culise, plecarea doamnei Christiane Taubira s-a făcut cu zîmbetul pe buze şi sub o ploaie de elogii în privinţa meritelor şi iniţiativelor sale. Cotidianul Le Monde, acum la ora veritabilă a bilanţului, consideră însă că numai legea privind căsătoriile dintre homosexuali se înscrie efectiv ca un succes, foarte mediatic, al doamnei Taubira. Celelalte iniţiative ale sale, legate de reforma mediului carceral sau de minorii delicvenţi au fost adoptate cu multe modificări faţă de intenţiile sale iniţiale.

Picătura care a vărsat paharul şi a dus la separarea sa de executiv este însă modificarea constituţională preconizată de François Hollande şi Manuel Valls. O măsură cu caracter mai mult simbolic. Retragerea cetăţeniei franceze pentru persoane născute în Franţa dar avînd dublă naţionalitate, în caz de implicare în acte teroriste, această măsură deci nu a fost în nici un chip acceptată de Christiane Taubira. Din punctul ei de vedere, acest tip de "sancţiune" crează două tipuri de francezi, cei cărora li se poate retrage cetăţenia şi cei cărora nu li se poate retrage ceţenia.

Retragerea cetăţieniei: o dezbatere care a luat o amploare neaşteptată

In ultimile luni dezbaterea pe această temă a luat proporţii surprinzătoare, care a provocat stupefacţia multor comentatori atît din Franţa cît şi din străinătate. In loc să ia măsuri energice pentru asigurarea securităţii francezilor, clasa politică franceză se epuizează în dezbateri de mare subtilitate şi de natură aproape filozofică – iată reproşul formulat deseori. Acestei dezbateri ar urma să i se pună însă punct acum, odată cu plecarea din guvern a doamnei Taubira şi cu prezentarea proiectului de modificare constituţională în faţa Parlamentului. 

In prima sa declaraţie publică după anunţarea demisiei, doamna Taubira a ţinut să precizeze că plecarea sa se datorează unui "dezacord politic major" legat de retragerea naţionalităţii. In acelaşi timp ea a evocat pericolul terorist şi a spus: "nu trebuie să concedem terorismului nici o victorie, nici militară, nici diplomatică, nici simbolică".  

Jean-Jacques Urvoas: portret

Un cuvînt acum despre noul ministru al justiţiei, un colaborator apropiat al lui Manuel Valls, jurist specialist în probleme de poliţie şi informaţii.

In vîrstă de 56 de ani, Jean-Jacques Urvoas preia ministerul justiţiei după ce s-a remarcat, din 2012 încoace, ca preşedinte al Comisiei de legi a Parlamentului. "Rigoare intelectuală", "independenţă" şi "coerenţă", iată doar trei dintre calităţile sale, enumerate de chiar primul ministru. Născut în Bretania, la Brest, Jean-Jacques Urvoas a devenit pentru prima dată deputat în 2007. In 2012 el a publicat un foate interesant şi chiar amuzant "Manual de supravieţuire la Adunarea Naţională". El este un om de încredere al tandemului François Hollande – Manuel Valls, dar s-a ilustrat şi ca un om capabil să descîlcească dosare complicate, să medieze diverse rivalităţi şi să găsească un echilibru între loialitatea faţă de executiv şi fidelitatea faţă de Parlament.

Să mai notăm la acest capitol că între timp Manuel Valls, în numele "unităţii naţionale" a modificat textul proiectului de lege, astfel încît să nu figureze în el termenul de "binaţional". Deci nu i se poate reproşa acum executivului că i-ar discrimina pe "binaţionali" în raport cu alţi francezi. O piruetă în materie de formulare care nu schimbă însă cu nimic conţinutul proiectului de lege privind retragerea naţionalităţii.