Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Paris, covor roşu pentru preşedintele cubanez

2016-02-01t102807z_1979623760_lr1ec210t1q9e_rtrmadp_3_france-cuba1_0.jpg

Raul Castro la mormîntul soldatului necunoscut de la Arcul de Triumf, la Paris
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Franţa a întins covorul roşu pentru a-l primi la Paris cu toate onorurile pe preşedintele cubanez Raul Castro, în vîrstă de 84 de ani. O nouă pagină în relaţiile bilaterale franco-cubaneze începe cu această vizită, într-un moment cînd regimul de la Havana încearcă să de deschidă spre economia de piaţă.

Un nou parteneriat franco-cubanez

Raul Castro este primul preşedinte cubanez care efectuează o vizită de stat în Franţa de cînd Cuba a devenit independentă, în 1898. Iată doar un motiv pentru care această vizită este "istorică". Iar dacă ţinem cont că François Hollande a fost, anul trecut, primul preşedinte european  care s-a dus la Havan după reluarea relaţii dintre Cuba şi Statele Unite, iată-ne în plină serie de vizite "istorice". Ele pun în lumină interesul occidentalilor pentru Cuba unde o lungă tranziţie anunţă o schimbare de atitudine politică.

Parisul doreşte, după cum arată agenţiile de presă, aprofundarea parteneriatului politic cu Havana, în speranţa că în felul acesta ar putea avea o influenţă şi în alte ţări lantino-americane care au relaţii strînse cu Cuba. La recenta conferinţă de la Paris pe tema schimbărilor climaterice, francezii au putut constatat efectiv că vocea Havanei este respectată şi ascultată pe continentul sud-american. Parisul a obţinut de altfel prin intermediul Havanei acordul unor state latino-americane în vederea unui mare mare angajament pentru combaterea fenomenului de seră.

Dacă Franţa este într-o bună "poziţie" pentru a profita de deschiderea Havenei, faptul se datorează şi... vecinătăţii geografice a celor două ţări. Să nu uităm că unele teritorii franceze de peste mări se află în Antile, deci alături de Cuba. Mai există însă şi o veche simpatie a stîngii franceze pentru revoluţia cubaneză, care a creat numeroase punţi între cele două ţări. In 1995 preşedintele de atunci al Franţei, François Mitterrand, l-a invitat pe Fidel Castro la Paris, chiar dacă nu în vizită de stat... Iar François Hollande, anul trecut, cînd s-a dus la Havana pe 13 mai, şi-a asumat riscul mediatic de a trece să-l salute pe Fidel, ceea ce i-a adus multe critici.

Onoruri la Paris în aşteptarea democratizării în Cuba

Raul Castro beneficiază deci de onorurile Republicii Franceze, Palatul Elysée i-a organizat un dineu de stat, dar în tot acest timp, spun mulţi comentatori francezi, "dezgheţul" din Cuba nu este chiar aşa de spectaculos pe cît ar dori unii să creadă.

Cotidianul Le Monde constată că acest "dezgheţ" nu înseamnă, pentru moment, nici democratizare şi nici "decolare economică". Puterea nu şi-a asumat încă riscul de a transforma radical economia deşi promovează un fel de economie mixtă. Militarii conservă controlul principalelor sectoare rentabile, iar partenerii străini sunt invitaţi, oarecum după modelul chinez, să accepte condiţiile "locale"... Lipsa veritabilă a statului de drept are efecte negative asupra economiei şi asupra investiţiilor străine. Turismul este un sector în plină dezvoltare, dar nu schimbă mare lucru dacă ţinem cont că insula continuă să importe aproape toate produsele de primă necesitate. Spre deosebite de Vietnam, o altă ţară comunistă în tranziţie, care a ştiut să atragă banii diasporei, regimul de la Havana nu reuşeşte să cîştige încrederea diasporei cubaneze din Florida, care dispune de altfel de mijloace financiare importante.

Putem spune deci că lucrurile merg greu în Cuba, unde timp de 58 de ani a fost şef suprem Fidel Castro iar de zece ani a preluat cîrma fratele său mai mic, Raul Castro.  Unii au crezut iniţial, mai precis în 2006, într-o tranziţie scurtă şi au prezis venirea la putere a unei noi generaţii de lideri, arată cotidianul Libération. Raul Castro a fost însă subestimat, probabil pentru că nu ştia să ţină discursuri de trei sau patru ore preum fratele său, şi pentru că părea o personalitate mai degrabă ştearsă, care se simte bine în umbră.

Un economist occidental care trăieşte la Havana este de părere că Raul are o viziune clară despre ce ar trebui să fie viitorul economic al Cubei, dar nu are nici un plan pentru viitorul politic al insulei. El a promis însă că se va retrage de la putere în 2018 pentru a-l lăsa în locul său pe Miguel Diaz Canel, în vîrstă de 55 de ani, actualul numărul doi al regimului. Probabil că după acea dată vor fi de aşteptat schimbări mai rapide pe insulă, cu intrarea în guvern a unor miniştri avînd între 40 şi 50 de ani. O lume întreagă este de fapt în aşteptare cînd vine vorba de Cuba, şi nu puţin sunt rechinii de pe mai multe continente care aşteaptă ocazia de a se lansa în acest spaţiu presimţit ca un viitor El Dorado.