Reforma constituţională în Franţa: "bătălie a simbolurilor"

In ultimul timp dezbaterea în privinţa acestei modificări constituţionale, şi mai ales dezbaterea legată de retragerea naţionalităţii, au ocupat spaţiul mediatic atît de mult încît problema terorismului aproape că a rămas în umbră. Uneori Franţa degajă această impresie, că este o ţară de filozofi şi că o problemă de principiu devine uneori infinit mai importantă decît mobilizarea efectivă împotriva unui inamic redutabil.

Reforma preconizată de François Hollande are nevoie de sprijinul dreptei pentru a fi aprobată. Iniţial, şeful statului a crezut probabil că reforma va fi o simplă formalitate, pentru că dreapta a propus şi ea, de mai multe ori, măsuri similare. Una este însă să propui o măsură cînd eşti la putere şi alta cînd eşti în opoziţie.

In prezent, tabăra celor care par dispuşi să sprijine cele două măsuri simbolice diminuează. Toate familiile politice, cu excepţia radicalilor de stînga, rămîn divizate la acest capitol. In privinţa argumentelor pro şi contra aduse, mai ales în ce priveşte retragerea naţionalităţii pentru cei vinovaţi de terorism şi de alte delicte grave, s-ar putea redacta acum două mari volume cu idei extrem de interesante şi subtile în materie de filozofie juridică, etică republicană, constituţionalism, morală socială, egalitate şi egalitarism, vocaţie universalistă şi rol al simbolurilor în viaţa cotidiană. Fostul prim ministru socialist Michel Rocard afirmă într-un interviu că, de fapt, francezii au părăsit terenul realităţii şi s-au angajat într-o bătălie a simbolurilor.

Nimeni nu neagă faptul că simbolurile sunt importante, dar nici ruperea de realitate şi de adevăratele urgenţe nu este o mare victorie a spiritului, mai ales cînd e vorba de politicieni.