Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Occidentalii pierd teren strategic în faţa ruşilor în contextul conflictului sirian

000_6j93n_0.jpg

Armata siriana este sprijinita masiv de aviatia rusa
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Ofensiva victorioasă a trupelor lui Bachar al-Assad la Alep, chiar dacă nu înseamnă cîştigarea războiului, reprezintă o derută pentru strategia occidentală în regiune şi mai ales în Siria. Rusia îşi impune jocul de mare putere într-un spaţiu în care era relativ absentă dar unde, în prezent, Statele Unite sunt în pană de iniţiative şi de strategie. Conflictul regional, ba chiar internaţionalizat, provocat de criza siriană intră într-o nouă etapă despre care este greu de spus dacă duce la pace sau la noi complicaţii şi incertitudini.

Rusia revine în jocul geo-politic internaţional

Asistăm într-adevăr la o "turnură istorică", cel puţin din punctul de vedere al raporturilor dintre Statele Unite şi Rusia. In 1990, cînd a izbucnit primul război din Golf si americanii au venit să elibereze Kuweitul ocupat de Sadam Hussein, ruşii n-au avut nici un cuvînt de spus. Uniunea Sovietică tocmai dispărea de pe harta lumii iar Federaţia rusă încerca să-şi structureze o nouă identitate.

Nici în 2003, cînd a izbucnit al doilea război din Golf iar americanii au ocupat Irakul sperînd să poată impune democraţia în Orientul Apropiat, ruşii n-au avut mare lucru de spus. Sau, mai precis, au fost ţinuţi pe tuşă iar vocea Moscovei nu a avut nici greutate şi nici efect.

S-ar spune însă că acum Rusia îşi ia revanşa în Siria. Tabăra occidentală, dacă putem vorbi în aceşti termeni, pierde în prezent teren odată cu intervenţia aeriană masivă rusă de partea lui Bachar-al Assad. Ruşii şi-au permis să bombardeze masiv poziţii rebelilor sirieni sprijiniţi de occidentali, de Turcia şi de Arabia saudită. Din punctul de vedere al Moscovei, metoda "loviturilor chirurgicale" este pierdere de vreme. Spre deosebire de francezi, britanici, canadieni şi mai ales americani, ale căror avioane vizează obiective militare şi încearcă să evite populaţia civilă, ruşii au bombardat orbeşte, fără să ţină cont de aşa-numitele pierderi colaterale. Strategia Moscovei a fost şi aceea de a crea panică în zonele controlate de rebeli, ceea ce a provocat un nou flux masiv de refugiaţi spre graniţa cu Turcia.

Acest mod de a face război nu trebuie să ne mire, însă, ruşii nu au ţinut niciodată cont de "factorul uman". Cinci sute, sau o mie, sau două mii de morţi printre civili nu înseamnă nimic, din punctul de vedere al strategilor ruşi, dacă panica pulverizează în acelaşi timp şi rezistenţa rebelilor şi mai ales dacă dorinţa lor de a continua să reziste, într-un oraş în ruine şi depopulat, îşi pierde sensul.

Ce cîştigă ruşii în Siria ajutîndu-l pe Bachar al-Assad

Mulţi comentatori se întreabă însă ce sens are victoria ruşilor în contextul acestui conflict. Mai precis, ce au ei de cîştigat dacă regimul lui Bachar al-Assad cîştigă războiul într-o ţară distrusă şi părăsită de 60 la sută din populaţia ei.

Pentru ruşi victoria este în primul rînd una de ordin moral, mediatic şi geopolitic. Rusia lui Putin, slăbită din punct de vedere economic, frustrată că a pierdut Ucraina, este "mîndră" de succesul ei în Siria şi de revenirea ei pe scena internaţională. Poate că este totuşi mult spus că "Rusia lui Putin" resimte acest sentiment de mîndrie, ar trebui mai degrabă subliniat că propaganda oficială şi mediile de informare ruse fac tot posibilul ca ruşii, cel puţin cei care se lasă îndoctrinaţi, să fie mîndri de "victoria" strategiei ruseşti în Siria. Si mediatic vorbind, Rusia are de cîştigat, cu un mesaj ferm: am fost absenţi timp de 20 din jocul geopolitic mondial dar acum ne-am întors şi nu mai cedăm nimic.

Mai concret, ruşii urmăresc, prin menţinerea lui Bachar al-Assad la putere, o destabilizare a Europei. Nu întîmplător ei au torpilat negocierile de pace de la Geneva. Nu de pace are nevoie acum Moscova, ci de continuarea războiului. Iar continuarea războiului în Orientul Apropiat înseamnă noi valuri masive de refugiaţi în Europa şi noi diviziuni într-o Europă care pare deja în derivă ca urmare a acestui şoc. Un punct deja atins, sau deja cîştigat de ruşi este că Europa şi-a cam pierdut credibilitatea      în Orientul apropiat, ceea ce arată într-o analiză din Cotidianul Libération analistul Marc Semo. Pe de altă parte, Rusia îşi plăteşte, în Siria, şi poliţele pentru pierderea Ucrainei (sau a unei bune părţi din ea), pierdere pe care Moscova i-o impută "taberei occidentale" (Americii şi Uniunii Europene).

Americanii în pană de strategie

Cum se explică însă lipsa de vigoare strategică a americanilor în acest context? Consideră ei că o eventuală victorie a lui Bachar al-Assad şi a ruşilor este poate mai puţin gravă decît răsturnarea regimului sirian cu eventualele sale consecinţe imprevizibile?  

Există analişti care spun că Statele Unite sunt convinse că războiului din Orientul Apropiat va dura poate chiar şi trei decenii. El nu este un război civil sirian ci unul de hegemonie, între liderul lumii şiite, Iranul, şi liderul lumii sunite, Arabia Saudită. Nu este exclus ca America să nu vrea să fie prinsă la mijloc în acest conflict, în orice caz în nici un fel pe teren. Pe de altă parte, dacă acest război va continua, este greu de spus ce "model" ar trebui sprijinit de occidentali.

Arabia Saudită, în ciuda faptului că are ca atuuri petrolul şi este un partener militar şi economic pentru occidentali, politic vorbind reprezintă tot ce se poate imagina mai retrograd în lume în spaţiul arabo-musulman. Iranul, care se reface din punct de vedere economic, prin tineretul său educat şi un embrion de spaţiu politic viu şi efervescent, se află de fapt la o distanţă considerabilă, în sensul cel bun, faţă de monarhia wahhabistă saudită. Iată dileme care, probabil, îi paralizează în prezent pe americani, fără ca să explice, doar ele, lipsa de "lidership" american în regiune.