Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Europa confruntată cu diviziuni şi cu un trafic uman fără precedent

migrants-reportage-fr24-m.jpg

La frontiera dintre Ungaria si Serbia, august 2015
Sursa imaginii: 
credit foto: france24

Uniunea Europeană intră într-un fel de criză a diviziunii alimentată de problema deocamdată insolubilă a imigraţiei masive. Iată concluzia multor observatori. Un simbol al diviziunii este  şi reuniunea organizată la iniţiativa Austriei cu mai multe ţări din Europa centrală şi din Balcani în ideea formării unui front comun împotriva exodului care nu încetează dinspre Orientul apropiat. In avangarda contestaţiei, Ungaria a decis să organizeze şi un referendum pe marginea planului european de repartizare a refugiaţilor în diferite ţări ale Uniunii Europene, în funcţie de anumite criterii legate de suprafaţă, demografie şi potenţial economic.

Se va înconjura Europa cu sîrmă ghimpată?

Asistăm într-adevăr la un moment de o mare gravitate, care nu corespunde de loc imaginii pe care Europa a încercat să o transmită pînă acum lumii. După ce în ultimii 25 de ani europenii şi-au demolat cu entuziasm frontierele interioare, iată-i acum instalînd din nou sîrmă ghimpată la anumite graniţe, un simbol dintre cele mai înfricoşătoare, de tristă amintire. Iar acolo unde nu a apărut încă sîrma ghimpată au fost reinstalate controale, cum este cazul acum la frontiera Belgiei cu Franţa. Autorităţile Belgiei se tem de fapt că prin închiderea "junglei de la Calais", o parte din cei patru sau cinci mii de clandestini instalaţi acolo vor încerca să ajungă pe teritoriul belgian.

Austria şi alte opt ţări din Balcani şi din Europa centrală au decis, de facto, să nu mai ţină cont nici de recomandările şi nici de unele norme europene şi să adopte un plan comun de oprire a valului de refugiaţi. Sigur, se precizează în declaraţiile lor, migranţii care au dreptul să ceară protecţie internaţională vor fi acceptaţi, dar calea va fi barată pentru cei care fie că nu au documente, fie că îşi declară false identităţi.

Solidaritatea europeană pare să fie în acest moment pusă la o teribilă încercare de problema imigraţiei. Grecia se simte poate ţara cea mai abandonată, şi de altfel a protestat întrucît nu i s-a adresat nici o invitaţie pentru consultările de la Viena.

Traficanţii proliferează şi formează o vastă reţea

Reportajele făcute recent în Grecia şi în Turcia pe teme de imigraţie sunt tulburătoare. Reţelele de traficanţi au devenit redutabile, cu ramificaţii în toată Europa. Traversările de pe ţărmul turcesc spre insula Lesbos continuă în ritm susţinut, cu vase de tip Zodiac sau, pentru cei care au mai mulţi bani, cu şalupe rapide. Pe vreme rea, mafioţii reduc preţul la traversare ca să nu piardă "timpul". Din zone îndepărtate cum ar fi Sudan, Somalia sau Eritreea minori izolaţi sunt preluaţi de traficanţi cu promisiunea de a-i duce în Europa. Cînd familiile nu pot plăti traversarea, minorii sunt puşi la muncă în ateliere clandestine din Iran sau Turcia.

Cum mulţi candidaţi la exod algerieni şi marocani ştiu că nu pot primi azil politic în Europa, ei de dau, în momentul înregistrării, drept irakieni sau sirieni. Uneori însă sunt trădaţi de accentul lor şi demascaţi de traducătorii angajaţi de autorităţile din Grecia sau din alte ţări europene.

Refugiaţi şi imigranţi decepţionaţi de Europa

Dacă majoritatea candidaţilor la exil cred că Europa este un El Dorado, unii sunt însă profund decepţionaţi după cîteva luni de şedere în Germania sau în ţările nordice.

Cotidianul Libération publică un articol despre miile de refugiaţi irakieni, afgani sau sirieni care preferă să se întoarcă, una din destinaţiile privilegiate fiind Kurdistanul irakian.  "De trei luni, consulatul irakian de la Frankfurt este luat cu asalt de oameni care vor să se întoarcă", explică pentru Libération un funcţionar de la serviciul de paşapoarte.

Socul pe care îl trăiesc mulţi refugiaţi în Europa este probabil foarte dur. Visul lor de a trăi în mari oraşe nu poate fi realizat imediat, pentru că sunt repartizaţi în cămine şi în spaţii special amenajate pentru ei în mici localităţi de provincie. Ostilitatea locală, necunoaşterea limbii şi complicaţiile administrative contribuie foarte repede, s-ar părea, la ruinarea visurilor iniţiale. Tot mai mult se vorbeşte despre "falsele promisiuni" făcute de traficanţii de persoane. Pe aceştia din urmă nu-i costă nimic să spună că fiecare exilat primeşte automat în Europa două mii de euro pe lună, plus casă, masă, protecţie socială şi cîte altele.

Cum “dezinformează” mediile de informare sub presiunea emoţiei

Aş încheia acest dosar cu o privire critică asupra mediilor de informare. In primele momente ale exodului, atunci cînd doamna Angeka Merkel şi-a deschis braţele şi a spus că Germania poate primi un milion de refugiaţi, mediile de informare publicau în special fotografii cu familii irakiene şi sirene fericite ajunse pe teritoriul austriac sau german. Sub presiunea emoţiei, în septembrie 2015, fotografia unui copil kurd de 3 ani, pe nume Aylan, înecat în mod tragic, a făcut înconjurul lumii. De atunci s-au mai înecat şi alţi copii, dar nici o altă fotografie nu a avut impactul mediatic provocat de drama lui Aylan. Acum fac înconjurul lumii fotografiile cu gardurile de sîrmă ghimpată de la granita Macedoniei cu Grecia sau a Ungariei cu Serbia. Imposibil să nu-mi spun că uneori scopul prim al unor medii de informare puternice nu este informaţia ci spectacolul emoţional. Si probabil că refugiaţii care ajung în Europa şi trăiesc o puternică decepţie sunt şi ei victimele unei prese planetare care a deviat de la misiunea ei numărul unul, aceea de a informa cu luciditate şi fără presiune emoţională.