Louis Monier, artistul care a fotografiat 18 000 de personalităţi ale culturii şi creaţiei

"Création – j’écris ton nom" (Creaţie – îţi scriu numele) se numeşte acest album cu imagini alb-negru, de aproape 200 de pagini, publicat de Editura Vents et Sable. Comentariile sunt semnate de Olivier Bosc iar fotografiile sunt opera unui neobosit fotograf, Louis Monier, care în 50 de ani de carieră a fotografiat în jur de 18 000 de celebrităţi. El este fotograful care i-a imortalizat şi pe Emil Cioran, Eugen Ionescu şi Mircea Eliade în piaţa Fürstenberg, o fotografie celebră, care s-a vîndut şi sub formă de afiş, iar unii români au avut norocul să-l cumpere şi deseori l-am văzut expus în diverse case ca pe un trofeu.

Louis Monier mi-a povestit, în cursul unei plimbări prin Jardin des plantes (cînd m-a fotografiat şi pe mine, recunosc cu relativă modestie acest lucru) cum şi-a început cariera.

Roman Gary, primul scriitor fotografiat de Louis Monier

LOUIS MONIER: "Am avut şansa de a-i fi întîlnit toţi aceşti autori, pe toţi aceşti scriitori, pe toţi aceşti mari artişti, şi aceasta graţie publicaţiei Nouvelles littéraires care m-a acceptat în sînul ei, şi graţie lui André Burin care este încă în viaţă, şi care mi-a cerut să fotografiez scriitori. Primul pe care l-am fotografiat a fost Romain Gary. Mă aflam pe bulevardul Montparnasse pe terasa cafenelei Le Select cu un prieten şi acesta a exclamat uite trece Romain Gary. Am alergat după Romain Gary şi i-am spus domnule Romain Gary, pentru ziarul meu am nevoie pentru mîine dimineaţă de un interviu cu dumneavoastră şi să vă fac cîteva fotografii. El s-a uitat la mine interpelat, pentru că dădeam dovadă totuşi de o mare îndrăzneală, şi atunci i-am spus vreţi să vedeţi legitimaţia mea de ziarist? şi atunci el mi-a spus nu, văd că suteţi un adevărat profesionist, dar de fapt era primul scriitor pe care îl abordam."

“Am aşteptat trei ani ca să-l fotografiez pe Beckett”

Treptat, în cursul carierei sale, Louis Monier şi-a elaborat o veritabilă strategie pentru a-i întîlni pe scriitori şi pe artişti, dar unii nu s-au lăsat fotografiaţi şi uşurinţă. Cel mai greu i-a fost să-l fotografieze pe Samuel Beckett, unul dintre părinţii teatrului absurdului.

LOUIS MONIER: "Am aşteptat trei ani un rendez-vous cu Beckett pînă cînd l-am avut graţie lui Jérôme Lindon. De fiecare dată cînd îl vedeam pe directorul faimoasei edituri Minuit îi spunea "Si Beckett?". Iar Jérôme Lindon îmi spunea întotdeuna "Intr-o bună zi, cînd nu te vei aştepta, îl vei putea fotografia." Si efectiv, într-o toamnă, nu mai ştiu în ce an era, coboram trepetele de la Editura Minuit şi îl văd pe Jérôme Lindon şi îi pun din nou întrebarea devenită un riatual "şi Beckett". Iar directorul editurii îmi spune "vine peste un sfert de oră". Am crezut atunci că mi se taie picioarele, m-am dus să mă plimb puţin prin cartierul Saint-Germain de Près ca să mă pregătesc, am revenit, Smauel Beckett era deja acolo cu Jérôme Lindon, le-am cerut să urcăm într-un birou la etaj unde era mai multă lumină şia acolo i-am fotografiat, pe Beckett singur dar şi împreună cu Jérôme Lindon."

Cioran, Ionescu, Eliade, povestea unei fotografii celebre

Iată acum povestea celebrei fotografii în care se regăsesc împreună Cioran, Ionescu şi Eliade, o fotografie cu o încărcătură emoţională specială pentru români, în măsura în care această triadă simbolizează recunoaşterea contribuţiei româneşti la cultura universală.

LOUIS MONIER:" Cum fotografiam mulţi scriitori, mulţi mari scriitori, îl fotografiasem deja pe Eugen Ionescu la el acasă, îl fotografiasem pe Mircea Eliade la Editura Philippe Payot, îl fotografiasem pe Cioran la el acasă pe strada Tournon. Dar, Pierre Belfond a avut ideea de a-i convoca pe toţi trei pentru că tocmai scotea o carte de Yves Bonnefoy despre Cioran. Cînd am ajuns la editură toţi trei erau acolo, dar tot aşa, acolo nu aveam lumină bună şi i-am rugat pe toţi să în Piaţa Fürstenberg care era alături, ca să pot face nişte fotografii în condiţii bune şi acolo am putut deci să fac această fotografie extraordinară a celor trei români în picioare."

Albumul în care Louis Monier îşi publică, nu toate, dar o bună parte din fotografiile sale, este un un fel de călătorie în timp, într-o Franţă a anilor de glorie, cînd Parisul era centrul lumii şi cînd lumea întreagă îşi dădea rendez-vous la Paris. O anumită nostalgie emană din miile de fotografii de oameni celebri pe care le publică în acest album Louis Monier, şi dincolo de un prim numitor comum, faptul că sunt făcute în alb şi negru, mai există ceva ce pare să-i unească pe aceşti artişti şi creatori: dragostea lor pentru Paris.